Jul 24, 2012

Poduri peste ape

Eu trebuia să-ţi fiu cel ce te face
Mai fericită ca o zi de pace,
Mai fericită decât tot Olimpul,
Mai plină de-ntâmplare decât timpul

Şi-am reuşit să mă scufund sub nuferi
Şi te-am rănit şi te-am făcut să suferi
Am disperat şi-am alungat din mine
Un zâmbet care nu-mi mai aparţine

Dar care doare, sfâ
şie, răneşte
De fiecare dată când luce
ş
te.
Te-am pus pe drumuri, ţi-am turnat minciuni,
Te-am neglijat de luni şi până luni,

Te-am ars cu vorba, dulcea şi amara,
Şi ţi-am umplut de iarnă primăvara,
Te-am tăvălit prin veşti îngrozitoare
Şi totuşi te-am dorit atât de tare...

Cutremurat, aş vrea să mai repar
Eternitatea numărului par,
Să reclamăm întregul drept la visuri,
Să cultivăm în lume paradisuri,

Să alergăm din azi spre alte dăţi
Prin magazine de antichităţi,
Un zâmbet piardă-se în Nordul fălcii,
Săruturi să se scurgă pe sub sălcii,

Ca râurile povestind istorii,
Fluidele probleme de memorii,
Să facem din aproape mai aproape
Ca nişte poduri peste nişte ape,

În viaţa care astăzi ne e clară
Mi-eşti vară, toamnă, iarnă, primăvară
Şi-ai să mă ierţi la infinit când ninge
Şi paralelele se vor atinge.


There was an error in this gadget