Jul 3, 2012

Idei pentru evridei

  • Neuroştiinţele demostrează că liberul arbitru e o iluzie. Decizia conştientă de a face ceva apare după ce creierul, la nivel inconştient, a decis deja ce urmează. Suntem marionete biochimice. Cu toate acestea, e mai bine să credem în liberul arbitru. Un studiu arată că în societăţile în care indivizii cred în liberul arbitru se observă o mai mare aderenţă la coduri de comportament ce stimulează o viaţă sănătoasă, bogată şi fericită, astfel că această credinţă este una adaptativă. Adevărul şi binele nu sunt deci întotdeauna prieteni. 
  • Copilăria noastră fericită! În topul dulciurilor din copilăria mea, pe lângă bunătăţile făcute de bunica în casă (ciocolată, lapte de pasăre, spumă de căpşuni, prăjituri, cremă de zahăr ars şi aşa mai departe) şi pe lângă puţinele delicatese din comerţul de stat (bomboanele Cip, prăjitura cartof şcl), o categorie aparte e alcătuită din Cavit, Faringosept şi siropul de pătlagină. 
  • Cât de mult influenţează hainele modul în care gândim? La un test, cei îmbrăcaţi în halate albe au făcut de două ori mai puţine greşeli. Enorm! S-ar putea spune nu că ne îmbrăcăm, ci că ne deghizăm în cine dorim să fim astăzi. 
  • Adrian Păunescu, după ce s-a înscris în PSD: "Eu orice-aş face, se creează o problemă". 
  • Într-o carte recentă, autorul identifică sursa relelor: vocile tale sau ale altora care te fac să crezi că nu eşti în regulă, că eşti vinovat, că nu meriţi şamd. Ele nu trebuie convinse, ci ignorate, ca şi cum ar fi oameni cu personalităţi distincte. Atunci când cineva te critică obsesiv, nu mai cauţi să înţelegi ce zice, ci îl eviţi pur şi simplu. 
  • Îngerii sunt cei care, atunci când văd oameni răniţi, vin repede şi le dau din sănătatea şi din viaţa lor şi dăruiesc foarte multă iubire şi suferă îngrozitor de tare numai pentru ca noi, oamenii, să nu disperăm. 
  • Lista cu dorinţe mai cere o listă: cum trebuie să fii tu pentru îndeplinirea acelor dorinţe. 
  • Îi reproşez lui Andrei că nu mi-a luat şi mie o cafea cum îl rugasem. Zice: păi eu am crezut că glumeşti. Cum, frate, să-ţi dea prin cap că aş glumi în felul ăsta? Ce glumă e asta? Ia-mi şi mie o cafea, ha ha ha? Zice că aşa spune el mereu când uită să cumpere ceva. A se reţine. Pe mine m-a distrat. 
  • Intensitate sau durată? Ahile a trebuit să aleagă între o viaţă scurtă, dar glorioasă şi o viaţă lungă, liniştită, dar fără glorie. Poate că vieţile sunt ca flăcările. Cele mari se văd de departe, dar se consumă repede. 
  • Csikszentmihalyi defineşte starea de flux prin nouă caracteristici, care nu sunt neapărat simultane: ai obiective clare la fiecare pas, ai feed-back imediat pentru fiecare acţiune, există un echilibru între provocări şi capacităţi, acţiunea şi conştientizarea se contopesc, nu îţi este distrasă atenţia, nu îţi este teamă de eşec, uiţi de tine, percepţia timpului se distorsionează (timpul se dilată) şi activitatea devine autotelică, adică îşi are scopul în ea însăşi. 
  • Ştiind cum se termină povestea, mintea selectează antecedentele relevante astfel încât finalul să pară o concluzie logică. Această tendinţă poartă numele de determinism insinuant. În realitate, logica lumii e mai complexă decât logica noastră. 
  • Vrei rezultate bune şi ai bani mulţi? Investeşte în strategie. Ai bani mulţi dar nu te interesează rezultatele? Investeşte în consultanţă. Dacă nu ai bani şi nu vrei nici rezultate, continuă să te dai pe net ca şi până acum. Dar dacă vrei rezultate bune cu bani puţini, atunci trebuie să devii creativ. 
  • Unii spun că puterea cea mai mare de care dispunem este puterea rugăciunii. Unii spun că forţa cooperării umane este cea mai mare forţă de pe planetă. Unii pariază pe inteligenţă, alţii pe inteligenţa emoţională. Eu nu cred că putem fi conştienţi de puterile cele mai mari. O forţă teribilă din om este sentimentul propriei identităţi, conformarea cu propria imagine de sine, alinierea la propriile valori. Pe de altă parte, sentimentul pierderii sinelui reprezintă experienţa mistică supremă. 
  • Într-o comunitate japoneză cu mulţi centenari sănătoşi, nu există conceptul de muncă. Ei îi spun ikigai, adică raţiunea de a trăi, sau, literal, motivul pentru a te trezi dimineaţa. Limba reflectă concepţia că trebuie să te ocupi cu ceea ce te pasionează şi să nu încetezi niciodată lucrul tău. 
  • Se ignoră problema ţiganilor: în timpul vieţii noastre vor ajunge mai numeroşi decât românii. Şi nu asta ar fi problema, ci faptul că subcultura lor va învinge astfel definitiv cultura noastră, căreia deja i-a pus cuţitul la gât. 
  • Eugen Barbu: "Dumneavoastră auziţi vedenii!"



There was an error in this gadget