Jul 12, 2012

Poţi învăţa să scrii literatură?

Poţi învăţa să scrii literatură? Răspunsul lui Nicolae Manolescu: nu. Dar poţi învăţa s-o citeşti. Şi e chiar bine să faci asta mai întâi, fără misticisme şi ezoterisme. Adevărul este că marii profesionişti nu numai că nu se plictisesc de exerciţiile fundamentale, ci au chiar voluptatea lor, ca Rubinstein făcând game la 80 de ani.

Din finalul textului se poate înţelege, pentru literatură şi, de asemenea, pentru tot restul domeniilor unde oamenii devin "maeştri", care este condiţia primă a excelenţei. Întoarce-te la lucrurile de bază, cu persistenţă şi entuziasm, priveşte-le cu "ochiul începătorului", simplu, dar nu simplist.

"Am oarecare experienţă în materie de învăţare a cititului literaturii. Am constatat cu ani în urmă, cu ocazia primelor cursuri de masterat introduse la noi, cât de puţin ştiau absolvenţii de la Litere despre exigenţele unei bune lecturi a romanelor sau poeziilor. Am început prin a-i ruga să aleagă un text, care s-a nimerit să fie o poezie foarte cunoscută a lui Eminescu, şi să propună operaţiile necesare pentru înţelegerea şi analiza textului, ca şi ordinea lor de prioritate.

Am primit numeroase propuneri, care mai de care mai sofisticată: să descifrăm simbolistica sau să determinăm motivele de ordin personal-uman care l-au făcut pe Eminescu să scrie versurile cu pricina. 

Li s-a părut că-i ironizez când le-am sugerat că prima operaţie este, în toate cazurile, citirea atentă a poeziei, oricât de bine cunoscută ar fi. S-au simţit batjocoriţi de-a dreptul când am numit a doua operaţie: citirea atentă a poeziei. Şi când le-am cerut s-o recitească. 

Când i-am invitat să spună ce văd ei cu ochiul liber în poezie (mă refeream la faptul că poezia respecta prozodia, că ritmul era iambic, că versurile aveau rimă şi erau grupate în strofe de câte patru şi aşa mai departe), nici unul nu s-a dovedit în stare să remarce o particularitate, vizibilă cu ochiul liber, extrem de rară în poezia lirică de factură tradiţională şi anume ghilimelele, adică, prezenţa a două voci. 

Nemulţumiţi de ceea ce considerau o abordare simplistă, m-au reclamat decanului că le subapreciez inteligenţa. Câţiva mi-au spus după un timp, când ne-am reîntâlnit întâmplător, că lecţia mea ar fi fost la locul ei în primul semestru de facultate. Aveau dreptate. Şi eu aş fi planificat- o la începutul studiilor de literatură. Cu precizarea că aş fi consacrat un număr de ore, înaintea învăţării cititului literaturii, dezvăţării de anumite rele deprinderi de lectură, pe care le întreţine şcoala."


There was an error in this gadget