Aug 10, 2012

Convingerile succesului

Practica NLP (programarea neurolingvistică) se bazează pe un set de aşa-numite presupoziţii operaţionale. Nu sunt tratate drept adevăruri, căci ce este adevărul? Sunt pur şi simplu nişte convingeri de la care se pleacă în abordarea oricărei probleme. Oricărei probleme? Da.

Presupoziţiile nu sunt nicidecum răspunsuri ale tuturor problemelor, ci moduri de abordare. Iată-le, în formularea lui Richard Bandler:

Modificarea procesului prin care experimentăm realitatea este deseori mai profitabilă decât schimbarea conţinutului experienţei noastre.E mai uşor să te schimbi pe tine decât să schimbi lumea. Când nu poţi schimba o situaţie inconfortabilă, e mai folositor să-ţi poţi schimba reacţiile, emoţiile ori sentimentele faţă de acea situaţie, fie ea trecută, prezentă sau viitoare.

Sensul comunicării este răspunsul pe care-l primeşti. Fiecare are responsabilitatea asupra a ce se înţelege în urma mesajelor sale. Eficienţa în comunicare implică flexibilitatea de a-ţi schimba în permanenţă abordarea, până când obţii feed-back-ul dorit.

Toate distincţiile pe care fiinţele umane sunt capabile să le facă în ceea ce priveşte mediul şi comportamentul nostru pot fi util reprezentate prin simţurile vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv şi gustativ. Nimic nu este abstract, nici în învăţare, nici în comunicare. Tot ce se transmite de la o minte la alta se poate traduce în limbajul concret al simţurilor. Mintea şi corpul sunt un sistem.

Toate resursele de care avem nevoie pentru a efectua o schimbare sunt deja în noi. Pentru a obţine ce dorim, resursele exterioare (bani, timp, tehnologie, cunoştinţe) sunt secundare faţă motivaţia intrinsecă, dorinţa şi voinţa de a face o schimbare, cu un cuvânt, emoţiile care determină acţiunile noastre.

Harta nu este teritoriul. Fiecare îşi reprezintă lumea în felul său. Pentru a transmite un mesaj clar va trebui să mă raportez la "harta" mintală a interlocutorului.

Valoarea pozitivă a fiecărui individ este constantă, în timp ce valoarea stărilor şi comportamentelor sale stă sub semnul întrebării. Oamenii nu sunt comportamentele lor. Poţi judeca fapte sau vorbe, dar nu poţi judeca oameni.

Există o intenţie pozitivă care motivează fiecare comportament şi un context în care fiecare comportament are valoare. Oamenii nu fac niciodată răul intenţionat. Este pur şi simplu o nepotrivire între context şi comportament. În funcţie de opţiunile pe care (consideră că) le au, oamenii fac în orice situaţie cele mai bune alegeri.

Feedback vs Eşec - Tot ce obţii în urma unui comportament este o realizare, indiferent dacă aceasta este dorită sau nu. Nu există eşec. Dacă vrei să obţii altceva, trebuie să faci altceva. Dacă faci ce-ai mai făcut, obţii ce-ai mai obţinut. Flexibilitatea în acţiune te apropie de rezultatele dorite. În orice sistem, elementul cel mai flexibil domină sistemul.

Presupoziţiile pot fi puse la lucru imediat în felul următor: priveşte o problemă personală prin prisma fiecăreia dintre presupoziţii. Unele se vor potrivi mai bine, altele mai puţin, dar, în orice caz, perspectiva asupra problemei se schimbă cu totul. De regulă, efectul produs este trecerea de la o atitudine de tipul "n-am ce face" la o atitudine responsabilă şi angajată, de tipul "nimic nu mă poate împiedica".

Observă, te rog, ceva înainte de a pune în aplicare, cum doreşti, acum, convingerile succesului: deşi aceste presupoziţii capătă din ce în ce mai mult sens pe măsură ce te gândeşti la ele şi le aplici, chiar acum, poţi observa că pentru felul în care cei mai mulţi oameni acţionează, ele sunt paradoxale. De pildă, oamenii eşuează crezând în eşec, transmit mesaje nepotrivite crezând că e sarcina celuilat să le înţeleagă etc.

Richard Bandler


 

There was an error in this gadget