Mar 14, 2014

Proactiv!

Am auzit foarte des în ultimii ani cuvântul proactiv folosit cu sensul de activ, vivace, energic. Mai ales în CV-uri. În realitate, proactiv e mult mai apropiat, ca sens, de flexibil, decât de activ. Din păcate, termenul nu are un sinonim în limba română şi de aici vine şi dificultatea de a-l înţelege fără a-i şti geneza.


Libertatea interioară

Pe scurt: un psihoterapeut, într-un lagăr german, cu capacitatea rară de a se detaşa de suferinţele zilnice şi de a observa comportamentul celorlalţi, constată că, în aceleaşi condiţii sau supuşi aceloraşi chinuri, oamenii reacţionează foarte diferit: unii suferă cumplit, alţii suferă puţin, alţii nu suferă deloc.

Logica e simplă: durerea este ocazia, nu cauza suferinţei. La fel se întâmplă şi cu plăcerea. Supuşi unor stimuli din categoria îndeobşte "plăcută", oamenii reacţionează foarte diferit: unii se bucură, alţii suferă.

Una dintre concluziile lui Viktor Frankl este că, între stimul şi răspuns, există un spaţiu liber. În acest spaţiu se află libertatea noastră de alegere.

Mulţi ani mai târziu, un profesor american, aflat într-un aşa-numit an academic, carevasăzică un concediu de un an, în care îşi propusese să citească toată marile cărţi despre succes, descoperă observaţia lui Frankl şi face o distincţie importantă.

Sunt, pe de o parte, oamenii care nu înţeleg şi nici nu folosesc libertatea de a-şi alege răspunsul la stimuli, îi numim reactivi, iar pe de altă parte cei care decid ce fel de răspuns vor avea la un anume stimul. Aceştia din urmă sunt numiţi proactivi.

În aceeaşi situaţie în care cineva se enervează, altul poate să se amuze, iar altuia ar putea să-i fie milă. Iluminarea constă aici în faptul că starea noastră de spirit nu depinde decât în foarte mică măsură de condiţiile vieţii noastre, ci ne-o alegem.

Capacitatea de a face această alegere în mod conştient, de a folosi libertatea interioară, este proactivitatea. Un exemplu simplu: cineva îmi taie calea în trafic, obligându-mă la o manevră riscantă. Dacă sunt reactiv, mă enervez imediat şi pot lua decizii şi mai riscante, de răzbunare, bunăoară. Dacă sunt proactiv, îmi aleg reacţia şi voi rămâne concentrat la trafic, într-o bună stare de spirit.

Conceptul de proactiv al lui Steven Covey este deci opus reactivului, nu inactivului.

Controlul acțiunilor

Sistematizând proactivitatea, în practică, Covey a propus conceptul de cerc de influenţă. Acesta e menit să orienteze acţiunea către acele zone unde rezultatele depind de iniţiatorul ei.

Nu e suficient să te afli într-o stare de spirit productivă. Libertatea interioară mai presupune să poţi controla rezultatele acţiunilor tale, aşadar să faci ceea ce e bine. Acţiunea este, la urma urmei, ceea ce deosebeşte proactivul de reactiv.

În vreme ce reactivul, pradă unei conjuncturi, face ceea ce starea de moment îl îndeamnă, proactivul îşi îndreaptă acţiunea, conştient, către zonele unde poate avea efecte controlabile: cerc de influenţă.

Dacă, de exemplu, aflu de cazuri uşoare soldate cu moarte din pricina sistemului prost de sănătate, pot să mă enervez (reactiv), să sufăr (reactiv), sau să mă duc să donez sânge (proactiv - mă aflu în cercul de influenţă). Dacă pot să iniţiez un pachet de legi pentru sănătate şi le pot impune spre dezbatere, atunci sunt la fel de proactiv în sensul cercului de influenţă. Dacă însă nu-mi pot duce gândurile la Senat sau la ministerul de resort, sunt tot reactiv, adică în lumea viselor: ce bine ar fi dacă, ce mi-ar plăcea să...

Decide ce vei decide

Pentru a conştientiza şi mai bine proactivitatea, un alt autor american a sistematizat mai târziu modul în care luăm deciziile privitoare la noi înşine, în spaţiul nostru de libertate interioară.

El arată că există trei tipuri de decizii permanente pe care e bine să le conştientizăm, spre a ne creşte gradul de proactivitate:

1. Ce contează pentru mine. Către ce anume îmi îndrept atenţia. Mă concentrez la relaţiile din familie sau la evoluţia profesională... Acumulez muşchi sau acumulez cunoştinţe... Care sunt domeniile mele de interes?

2. Ce semnificaţie acord lucrurilor. Ce înseamnă pentru mine toate astea. Care e sensul celor ce mi se întâmplă. Faptul că anul acesta am câştigat mai puţin decât anul trecut înseamnă că trebuie să muncesc mai mult sau că nu contează cât muncesc... Faptul că m-am îngrăşat înseamnă că trebuie să-mi fac timp pentru sport sau nimic nu funcţionează când vine vorba de diete...

3. Ce am de făcut. La ce acţiune trebuie să recurg. Mă apuc de citit, mă duc la sală, renunţ, cedez, mă iau la bătaie...

În momentele în care am nevoie de mai mult echilibru, de a fi mai proactiv, Anthony Robbins argumentează că pot face asta schimbând aceste trei tipuri de decizii.

În loc de a mă concentra pe faptul că unul mi-a pus viaţa în pericol în trafic, asta însemnând că ar trebui stârpit de pe faţa pământului şi deci trebuie să pornesc în urmărirea lui, aş putea să mă concentrez pe capacitatea mea de a evita şoferii slabi, sau pe orice altceva, posibilităţiile fiind infinite, să însemne pentru mine asta o mirare (ce şoferi proşti/ grăbiţi/ inconştienţi/ agitaţi/ nervoşi etc. există), sau amuzament (un adevărat Schumacher acest idiot), sau de milă (ăsta nu moare-n patul lui) şi fac ceea ce trebuie pentru a mă transporta pe mine şi pe ceilalţi sănătoşi la destinaţie.

Toţi suntem activi într-un fel sau altul. Proactiv este cel activ în sensul de a face binele şi a fi şi eficient. Proactiv nu înseamnă energic, ci dispus a face, în fiecare situaţie, cea mai bună alegere, folosind libertatea pe care nimeni nu ne-o poate lua: aceea de a da înţelesuri lucrurilor. De aici se nasc iniţiativele bune, ideile originale şi forţa de a nu fi niciodată neputincioşi.
There was an error in this gadget