Oct 1, 2012

Bunicule,

ieri a fost ziua ta şi n-ai apucat să te bucuri de toţi cei care ar fi dorit să-ţi ureze încă nişte ani. Ai reunit toată familia şi prietenii cu o zi mai devreme pentru un ultim adio. Pe mine m-a emoţionat foarte tare să-i văd înconjurându-te cu atâta căldură şi energie bună şi n-aş fi crezut vreodată să ajung să-ţi spun astfel de lucruri sensibile.

Ar trebui să încep prin a-ţi spune că nu am considerat necesare uniforma şi onorurile militare, din două motive evidente. Mai întâi, tu ai fost mereu adeptul şi promotorul unui spirit liber şi ţi-ai făcut meseria în cea mai civilă şi civilizată manieră. Rigoarea militară pe care ai purtat-o mereu în caracter a flancat cumva vibraţia unui suflet înflăcărat. E o demnitate în plus a ziaristului şi scriitorului. Tu nu ai făcut istorie de front, ci istorie culturală. Mai apoi, toţi cei care ţi-am fost alături te-am cunoscut acasă la tine. Toţi am stat la masa ta. Toţi ne-am bucurat de tine direct şi personal. Acum, niciunul dintre noi nu mai aducea un omagiu colonelului Grigore Cuza. Ştim cu toţii cine a fost colonelul Cuza. De mulţi ani, însă, tu eşti Bunicul.

Tu m-ai învăţat să salut, în prima mea zi de şcoală. Ne întâlneam pentru prima dată în afara casei, eu venind, tu plecând. Şi nu ştiam cum să-ţi spun, pentru că "Bună ziua" era prea oficial. Şi am repetat după tine: "Salut, Bunicule!" Şi aşa ţi-am spus, în şoaptă, şi acum când ne-am văzut ultima oară, eu stând pe loc şi tu plecând, alături de Rodica. Cu onor civil! Atât de mult te iubesc!

Ţi-am vizitat biroul împreună cu Mircea şi ne-am uitat fugitiv peste însemnări, conspecte, manuscrise şi cărţi. Cât timp el te-a cunoscut în calitatea ta de bunic nici nu şi-a dat seama de toate astea. L-ai dat în leagăne, i-ai spus poveşti, te-ai jucat de toate cu el... De unde să înţeleagă cum şi de ce străbunicul e un om atât de stimat. Şi sunt sigur că te-ar fi emoţionat înţelegerea lui, când mi-a spus, uimit: "Acum îmi dau seama de ce era Bunicul atât de respectat: o minte aşa de bogată!" Fii sigur că va veni vremea când o să explorăm împreună nu numai amintirile despre cum recitai, cum ne trăgeai cu sania, cum cântai, cum glumeai şi râdeai, cum povesteai şi te jucai cu noi, cum te bucurai ca un copil de fiecare dată când ne vedeam - deşi acestea sunt lucrurile mai importante -, ci şi lumea întreagă a ideilor pe care le-ai lăsat în scris.

Întotdeauna ai fost doritor de informaţii. Ultima oară când am vorbit erai dezamăgit de lumea politică şi n-am de gând să te plictisesc cu veşti despre pecinginea aceea. La fotbal, iarăşi nu e cazul. Dinamo joacă în seara asta cu Pandurii. Cred că o să ne bată, nu-i nici ăsta anul nostru. Ceea ce te-ar interesa este că suntem toţi sănătoşi, că o să ne adunăm şi-o să ne vedem fiecare de ale noastre. Nu e neapărat un subiect pentru noi, dar trebuie să-ţi spun că ai avut o slujbă, în mod interesant, deosebit de frumoasă. Iar vremea a fost, în toate aceste zile, încântătoare, caldă, senină.  Anunţul nostru despre tine a apărut azi în "România liberă".

Ţi-ar fi plăcut să ne vezi împreună pe toţi, dacă împrejurarea ar fi fost favorabilă. Bunica în mijlocul nostru, ca întotdeauna, din toate punctele de vedere, tata care s-a agitat şi frământat ca niciodată... Şi despre toţi ceilalţi, de care ai fi atât de mândru, veniţi din toate colţurile ţării şi lumii, o să-ţi povestesc pe îndelete, aşa cum m-ai rugat de atâtea ori să conversăm, ştii tu, diseară, în gând.

Pa-pa-ra!

M.

Patru generaţii



There was an error in this gadget