Oct 19, 2012

Regula jocului: stresul

Oamenii ne judecă după cum reacţionăm în condiţii de stres.

Când totul în viaţa noastră merge uşor şi predictibil ne simţim bine, comunicăm bine, luăm decizii bune şi aşa mai departe. De aceea nu suntem interesanţi. Binele e banal. 

Când suntem stresaţi, atunci devenim interesanţi. Atunci toată lumea vrea să ne vadă ce facem, cum facem, cum reacţionăm. Şi noi ne comportăm la fel faţă de ceilalţi, însă când la rândul nostru ne aflăm în colimator, cu toate privirile în ceafă, atunci ni se pare nedrept.

E totuşi normal, condiţia ar fi să nu uităm că aşa sunt, pur şi simplu, regulile jocului. Abia atunci joci cu adevărat, când eşti stresat, când ai miză.

Jocul fără miză nu mai e joc, dar miza nu-l face totuşi mai mult sau mai grav decât un... joc.

Cineva a făcut un studiu referitor la deciziile de joc luate de antrenorii de fotbal, Ştiţi care, tipii aceia care iau salarii de milioane pentru a câştiga jocuri. Pentru ei treaba e mai serioasă decât poate să-şi imagineze oamenii normali.

Nu e tocmai uşor să duci în spate un public de zeci de mii de voci, milioane de telespectatori, perspectiva pierderii a milioane de dolari pentru un singur meci şi să nu fi nici măcar tu cel care joacă! Oamenii ăştia ar trebui să ia cele mai calculate, lucide şi reci decizii din Univers.

Lumea stă cu ochii pe ei tocmai pentru că sunt supuşi unui stres uriaş. Ei însă, după cum reiese din studiul de care am spus, ei bine, ei nu joacă, ci se joacă. Iau decizii ciudat de proaste. 

Dacă ne-am putea compara cu oamenii cei mai stresaţi de pe planetă (bogaţii, vedetele şi politicienii în special) am observa două lucruri. Mai întâi e senzaţia că se descurcă prost de multe ori, sau că mulţi oameni obişnuiţi s-ar descurca mai bine în aceleaşi circumstanţe.

Dar tocmai de aceea ei sunt în centrul atenţiei, pentru că sunt expuşi la genul acesta de stres. Ne cam place să-i vedem vulnerabili. 

Mai apoi putem observa că cei care se descurcă bine, tratează lumea cu detaşarea specifică jocului. E un joc cu miză, cu reguli, dar totuşi un joc.

Atitudinea aceasta poate fi reprodusă oriunde: la birou, la ghişeu, acasă. Nu e nevoie să ne stresăm mai mult decât într-un joc. Cu miză, serios, implicat, dar totuşi joc.






There was an error in this gadget