Nov 19, 2012

Persuasiune la minut (4)

"La Ateneu, văduva Rogalski, văduva unui cunoscut compozitor român (dar treaba e veche!), deci, la Ateneu, erau acolo, lîngă ea, doi domni, unu’ dintre ei : Petru...
– Comarnescu…?
– Exact! Ei, n-o cunoştea pe madam Rogalski şi, de altminteri, nici ea nu ştia că acela-i Petru Comarnescu. Bun. Se termină prima parte a concertului şi Comarnescu comenta cu vecinul lui de scaun, mă rog : „ce bine a fost andantele ăla” etc. etc., zice, "da’ ce păcat”, zice, "da’ să vedem cum îl scot băieţii Bach-u’ ăsta, da’ ce păcat”, zice, „ce păcat că la-nceput sunt alea thei dansuri ale aiuhitului ăla de Rogalski!” În momentu’ ăla, de lîngă el, o voce înţepată, de cocoană mare (strănepoată de clasic !), o voce indignată : „DOMNULE ! – zice – Nu vă per-mit, sunt văduva Rogalski ! ! !" La care Comarnescu, săracu’, îţi dai seama, se-nroşeşte tot, cade-n el aşa, e confuz cu totul, se-ntoarce către ea şi, cum să-ţi spun ?, dîndu-şi seama cu cine are de-a face, îşi zice : „O iau pe fran’zeşte, că poate mă dreg mai frumos” şi zice : "Madame, pour une gaffe c’est une gaffe – da’ io tot aiasta cred !!”


Romulus VULPESCU
(într-un dialog cu George Pruteanu realizat în Bucureşti, în iunie 1971. Din Convorbiri literare, aprilie 1985.)
There was an error in this gadget