Jan 10, 2013

Casă de idei

Casă de idei, iubito, ţie
îţi aşez în jur şi, cam pieziş,
voi deschide, drept acoperiş,
un volum micuţ de poezie

Şi aştern din vise un covor,
din cuvinte calde masa noastră
şi din rugăciuni îţi fac fereastră
şi un scrin din amintiri şi dor.

Construiesc pereţii dintr-un gând
şi aşez pe ei tablouri mici
ca atunci când ochii îţi ridici
să te vezi în arta lor râzând.

Vom avea în jur şi o grădină
cultivată din dorinţa ta
şi în care, cât vom exista,
vom planta mlădiţe de lumină.

Cu sentimentale materiale
casă de idei îţi construiesc
şi voi fi, ceresc şi pământesc,
Arhitectul fanteziei tale,

Mihai Cuza, 
ianuarie 2001









Sonet

Se pierd în timp ţinuturi şi imperii
din cronici astăzi numai înţelese,
nici nu mai are rost să te mai sperii:
de lumea noastră cui o să-i mai pese?

Cine va aminti povestea noastră?
Cine va crede versurile mele?
Când spun de-aroma ta de mare-albastră,
parfum urcând pe raza unei stele,

când spun că eşti licoarea mea fierbinte,
că aerul ar vrea să te respire,
ai noştri cronicari vor spune: minte,
n-au existat, e doar închipuire.

Dar vremii noastre îi va duce dorul,
chiar dacă n-o va crede, viitorul.
There was an error in this gadget