Jan 23, 2013

Vorbe din generală

Sunt din generaţia de graniţă care a făcut liceul în libertate, iar şcoala generală în regimul socialist. Căzând, "cortina de fier" a lăsat să cadă o altă cortină, pe scena memoriei, între cele două epoci. Acum, după mai mult de douăzeci de ani, orice amintire de dincolo de 1989, din copilăria noastră, nu mai seamănă cu nimic din universul actual.

Nu am talentul să descriu epoca, mai ales văzută prin ochi de copil, dar îmi amintesc vorbe. Erau zilele Pieţei Universităţii când profesorul Florin Răceanu ne-a proorocit că vin vremuri grele, de care-pe-care. "Voi sunteţi generaţia care are şansa să se agaţe de ultimul vagon al trenului. N-o să se mai facă şcoală, o să se facă afaceri. Dispare omenia."

Când anunţul că "dictatorul a fugit" a făcut înconjurul ţării, eram la Voineasa, în tabără. Îmi amintesc excesul de zel al unui copil care ne lua pe toţi de gulere, urlând: "Băăă, a fugit Ceauşescu, băăă!" L-am întrebat: "Şi ce te isterizezi aşa?" Şi mi-a explicat, într-un fel care mi s-a imprimat în memorie: "Tu nu ştii că nu poţi ieşi din ţară? Şi, ia spune, de când n-ai mai mâncat banane?"

Aveam treburi mai importante. Ascultam Milli Vanilli la mini-casetofonul lui Vasy Ionescu. Preocupările noastre înalte depăşeau epoca. La finalul clasei a opta, Vasy m-a întrebat: "Nu-i mai bine să fii cel mai tare la bătaie? Că, uite, să zicem că ieşi tu de la Harvard şi, când cobori scările ca un mare deştept, vine unu şi te pune-n cap!"

În clasa a cincea am făcut greşeala să îi spun lui Claudiu că numele lui Bruzli e, în realitate, făcut din două nume: Bruce şi Lee. Doamne, cât a putut să râdă de mine! M-a făcut de râs în faţa clasei: "Bă, eu nu zic că nu ştii engleză, poate ai dreptate că aşa se scrie. Dar ce, tu spui Brius Li? Eşti handicapat? Adică tu te-auzi? Cum o fi, moşule, cel mai tare la bătaie din toată lumea asta să fie unu Briiiius Liii. Dacă zici că vine să te bată Brius Li, maxim faci pe tine de râs, nu de frică. E Bruzli, frate!" Şi aşa a rămas.

Florin Dumitru către mine: "Boss, sigur mi-ai făcut teza aia de 7? Pe mine nu mă interesează generala asta, înţelegi? Eu atâta vreau, să iau 7 ca să trec, să nu rămân pe vară şi mă duc în Economic nr. 5: bucătar - ospătar. Acolo e bine. Şi, dacă ai probleme cu cineva, dacă te supără vreun fraier, boss, vii la mine şi-l spânzurăm de 368!"

Florin avea o înţelegere mai bună a lumii, se vede treaba. Tot el spunea: "În România, trebuie să faci schema x la pătrat ca să reuşeşti să-ţi iei carne. Dacă te duci tu în America la coadă şi ceri 3 kg de carne, te iau ăia la mişto, dă-te-n moloz, că ai venit de la foame!"

Sorin Tudor nu ştiu dacă avea o înţelegere la fel de adâncă, dar se exprima elevat. Şi era singurul de la noi din clasă care citea ziare, în clasa a 3-a. În acea perioadă, era responsabil cu închiderea uşii la sfârşitul orelor, pentru a preveni situaţia în care golanii ca noi ar fi rămas în clasă să spargă geamuri sau să distrugă bănci. Tudor era înalt. Stătea în ultima bancă de la fereastră. Şi, după ultima oră, când ne strângeam ghiozdanele, o voce mai groasă ne grăbea, din spate: "Evacuaţi clasa! Evaporaţi-vă urgent!" (încă o dată: clasa a3-a!)

Coborând în timp atât de mult, mi-o amintesc şi pe tovarăşa Maioru, plângând într-una din zile, scenă memorabilă în primul rând pentru intensitatea ei emoţională. Am întrebat-o de ce plânge, dar nu se putea opri să ne răspundă. În cele din urmă, ne-a arătat două sute de lei, sau trei sute, spunându-ne că ăia sunt toţi banii pe luna respectivă. I se oprise din salariu pentru nu ştiu ce motiv.

Dar, ca să închei postarea pe o notă veselă, eram la română într-a 5-a şi avusesem de învăţat pe de rost tabloul luptei din "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu. Eu, care ştiam majoritatea poeziei de mic, nu mi-am făcut griji. M-a ascultat, ştiam lecţia, dar nu memorasem exact acele versuri şi i-am promis că, "până mâine", le voi şti. Am prins-o însă într-o zi proastă pe tovarăşa profesoară Jianu, care mi-a spus: "Bine, te ascult mâine. Uite, îţi pun şi dată!" Eu am răsuflat uşurat, la care ea a adăugat: "Dar azi ai 4!" Moment istoric. Nu mai luasem eu astfel de note. Acasă nici nu am avut curajul să zic. Bunicul m-a întrebat cum a fost la şcoală. Am bălmăjit chestiunile obişnuite. M-a întrebat dacă am luat vreo notă. Am minţit. Şi zice: "Dar 4 de la română, cum l-ai luat?" Două şocuri în aceeaşi zi e mult. Am tăcut. Bunicul mi-a explicat misterul: "Eram pe balcon acum câteva minute, când au trecut câţiva dintre colegii tăi pe-aici, prin faţa blocului, m-au recunoscut şi mi-au strigat: «Bună ziua, Cuza a luat 4 la română!»"
There was an error in this gadget