Feb 4, 2013

Dumnezeul poeziei

"Vezi, domnule Cuza, cum Îl reprezintă ei pe Dumnezeu, ca pe un bătrân? Nu e adevărat, îţi spun eu, e tânăr!"

Poetul Constantin Nisipeanu (1907-1999) a avut, odată, un vis pe care eu urmează să vi-l povestesc. L-a visat pe Dumnezeu. Acesta este un fapt extraordinar în sine, pentru că L-a văzut pe Dumnezeu în vis, cu o claritate excepţională. Dar visul mergea mult mai departe de-atât.

Despre înfăţişarea lui Dumnezeu, cel puţin în creştinism, nu există dubii: arată ca un bărbat. De regulă, bătrân. Cu barbă. Aş putea specula că poetul L-a visat pe Dumnezeul poeziei, sau că visul însuşi era poezie suprarealistă.

Limpede este că poetul a fost trezit din somn de acest tânăr superb şi zburător, care i-a venit la fereastră.

Nu era deloc pregătit pentru o întâlnire cu Dumnezeu. De fapt, nicio pregătire nu l-ar fi ajutat, pentru că vederea însăşi a Domnului este răspunsul la toate întrebările.

Dumnezeu a vorbit cu el, S-a prezentat şi l-a invitat pe poet la o călătorie. Au zburat împreună.

"Vreau să-ţi arăt câteva lucruri făcute de Mine", i-a spus. "Nu vreau să Mă laud, dar aş vrea să vezi şi să înţelegi".

Şi l-a purtat de pe crestele munţilor până în adâncurile mării, dintre gheţuri până în deşert, din păduri fantastice până în peşteri uluitoare. Sunt locuri şi peisaje care întrec orice imaginaţie şi care-L fac să se mândrească până şi pe Dumnezeu.

Versurile poetului suprarealist sunt sărace, cuvintele limbii sunt puţine pentru a descrie uluirea în faţa unor catedrale subpământeşti văzute în fascinanta călătorie.

Canioanele din adâncuri, culorile şi umbrele înălţimilor, formaţiunile vii sau împietrite, monumentele impresionante ale naturii, toate acestea întrec şi transcend orice poezie.

Dumnezeu l-a plimbat pe poet pe Pământ. Atât. Apoi l-a adus înapoi în camera unde şi-a continuat somnul până la ziuă. Atât de convins a fost Constantin Nisipeanu de autenticitatea visului, încât i l-a povestit bunicului meu, precum vă zic.

Din punctul meu de vedere, semnificaţia visului este destul de simplă şi la îndemână: imaginaţia din poezia pe care o scrii nu va ajunge să întreacă incredibila imaginaţie a naturii. Ea poate totuşi să-i apropie pe oameni de minunile lumii, să le deschidă minţile spre infinitatea de posibilităţi a universului.

Creatorul S-a deschis spre creator.

În vis, însă, Dumnezeu i-a explicat poetului sensul călătoriei în următorul fel: "Tu crezi că dacă Eu aveam nevoie de biserici, de catedrale, de o aşa-zisă Casă a mea, nu Mi le făceam Eu singur pe toate acestea? Voi, oamenii, îndrăzniţi să credeţi că-Mi puteţi face voi, Mie, biserici?"

Acestea le-a spus Dumnezeu, râzând şi lăsându-l pe poet mai departe să doarmă.






There was an error in this gadget