Feb 13, 2013

Îndemnuri culturale

Pentru a preveni asupra titlului: nu consider îndemnurile care urmează un act de aroganţă, ci o manifestare de bun simţ. În niciun caz nu sunt lecţii, ci mai degrabă îndreptări. Nu sunt şi nici nu-mi propun să ajung la nivelul la care să dau "direcţii în cultură", nici vorbă de aşa ceva. Aşa zic eu, voi judecaţi singuri.
  • Antrenează-ţi gustul pentru literatură. Urmăreşte critica literară de elită. Altfel, ajungi să pierzi vremea cu lecturi fără importanţă. Dar de ce ar trebui să aibă importanţă? Pentru că, în realitate, importanţa acordată de critică se referă, în cele din urmă, la gustul artistic individual, nu la o lume teoretică şi deosebită. Cei mai mulţi dintre cititorii pe care-i cunosc îşi strică sufletul cu mediocrităţi. Cică aşa le place lor. E ca şi cum ai bea în fiecare zi ţuică, iar când ţi s-ar recomanda un vin bun, te-ai plânge că nu merge cu mămăliga. Deci, critica de elită. A se citi cărţile de critică literară ale criticilor mari. De unde ştii care sunt criticii mari? Dacă nu ştii, atunci nici nu e cazul, poţi să te întorci sub piatra aceea umedă. În plus, a se frecventa "România literară". E un săptămânal.
  • Nu neglija Antichitatea. E încă plină de resurse "la zi" care nu cer un efort intelectual chiar atât de mare. E vorba de greci şi latini. Ca domenii, istoria, filozofia, literatura (unde includ şi textele religioase).  
  • A fi cult nu înseamnă a nu greşi. Aceasta e tocmai atitudinea snobilor. Omul cult se recunoaşte şi prin aceea că nu se teme de greşeală.
  • Lasă politica, uită-te la bani. Cred cu convingere că este o datorie a intelectualului să îşi facă o idee asupra felului în care se cheltuie şi se câştigă banii publici. Trăim într-o lume în care se naţionalizează pierderile economice, profiturile se privatizează, banii miliardarilor sunt făcuţi din munca săracilor, statele cheltuie într-un mod cu care contribuabilul nu se ştie dacă ar fi sau nu de acord, dar vorbim de democraţie şi facem politică. Politicienii se ocupă de ce e legal, dar noi trebuie să ne ocupăm de ce e legitim.
  • De câte ori consulţi dicţionarul în fiecare zi? Mi s-a povestit că Iorgu Iordan, nume sinonim cu lingvistica românească, când era întrebat despre vreun cuvânt, se abţinea să comenteze înainte de a-l căuta în dicţionar. 
  • Adaptează ritmul lecturii la text, încercând, în acelaşi timp să eviţi cititul rapid, pe cât posibil. Fac aluzie, implicit, la evitarea textelor care cer lectură rapidă. Majoritatea informaţiilor care îţi intră în minte sunt chestionabile. Nu le înghiţi pur şi simplu, nici măcar (sau mai ales) când e vorba de somităţi. Lectura ca lectură nu trebuie să primeze faţă de înţelegere. Iar aceasta înseamnă să faci conexiuni şi să pui întrebări.
  • Citeşte poezia cu voce tare. Gesturile, de asemenea, fac parte din text, cumva. Dacă nu reuşeşti să o reciţi astfel încât să-ţi placă, înseamnă că nu ai "prins-o".
  • Ştiinţele exacte fac parte din cultură! O mare parte. Cine ignoră matematica pe motiv că îl înţelege pe Platon - metaforic vorbind, evident - ar trebui să ştie că Platon nu l-ar fi primit în Academie în aceste condiţii. Dacă îl visezi pe Shakespeare, dar nu ştii nimic despre Galois, eşti un soi de semidoct. Ca şi acela care ştie câte ceva despre teoria cuantică fără a şti nimic despre teoria muzicală. Nu pledez pentru savantlâc. Departe gândul. 
  • Nu te baza pe documentarele de televiziune. Formatul foarte digerabil al acestora induce în eroare. Cele mai multe sunt, în realitate, superficiale şi pline de erori. Sunt facile şi la propriu şi la figurat. Spectacolul e bun, dar nu educă în mod autentic. Educaţia ţine mai degrabă de efortul minţii tale, nu de pasivitatea ei faţă de informaţie. Un exemplu interesant: la primele cursuri ale lui Tudor Vianu asistenţa era foarte numeroasă. Oratorul, spectaculos. După numai câteva lecţii glorioase, însă, marele profesor a renunţat la retorică, s-a aşezat pe scaunul catedrei şi a început să-şi citească prelegerile. A preferat astfel cunoştinţele absorbite temeinic de câteva creiere harnice în locul strălucirii trecătoare a spectacolului cultural.
  • Recunoaşte şi aminteşte-ţi că a te preocupa de chestiuni culturale nu este o virtute în sine, dacă nu excelezi în domeniul tău. Nu-ţi creşte valoarea umană. Dar face parte din bucuria pură de a te fi născut pe lumea asta om, iar nu şobolan.






There was an error in this gadget