Feb 27, 2013

Persuasiune la minut (7): Privilegiul excelenţei

Nassim Nicholas Taleb a postat acest mesaj pe Facebook. Îl traduc, pentru că e înţelept şi cred că astfel de lucruri trebuie conştientizate.

Cu cât cineva se identifică mai mult cu o profesie sau o „realizare”, ca, de pildă, un premiu, cu atât este mai puțin uman (în sensul clasic). În etica virtuții, singura „excelență” care merită obţinută este aceea de a fi uman, cu tot ceea ce implică aceasta (onoare, curaj, contribuţie, satisfacerea obligaţiilor publice și private, dorința de a înfrunta moartea etc); „realizările” sunt atenuări si înstrăinări proprii formelor inferioare de viață.

În Roma antică, era un privilegiu rezervat pentru clasa patriciană. Ei puteau să se angajeze în activități profesionale, fără a se identifica în mod direct cu ele: să scrie cărți, să comande armate, să facă agricultură sau comerţ fără a fi scriitori, generali, agricultori sau comercianţi, ci oameni („vir” – bărbat, de unde şi virilitate sau virtute, nota mea Mihai Cuza, mai degrabă decât „homo”) care scriu, comandă, ară sau tranzacționează ca activitate colaterală.

Astăzi, având în vedere că omenirea a ajuns mult, mult mai bogată, s-ar crede că toată lumea ar avea acces la acest privilegiu. În schimb, îl observăm doar la cei cu salarii minime care doar „îşi duc traiul” și se simt obligați să-şi separe identitatea de profesia lor. Cu cât urci pe scara socială, cu atât mai multe persoane îşi derivă identitatea din profesia și „realizările” lor.






There was an error in this gadget