Mar 6, 2013

Însemnări în albastru de Prusia

  • Lucrurile pe care le credem cu cea mai mare convingere sunt şi cele mai vagi, mai imprecise, mai generale. Cu cât un conţinut e mai precis, cu atât e mai dubitabil. Adaugă detalii acelei idei în care crezi necondiţionat şi vei începe să te îndoieşti de ea. În mod paradoxal, precizia este opusul certitudinii. La fel ca inteligenţa.
  • De ce Adam nu are barbă? A trăit atâtea sute de ani... nicăieri nu l-am văzut cu barbă. Poate că el este adevăratul inventator al aparatelor de ras.
  • Chavez a fost un dictator. Bun sau rău, nu-i treaba mea. Mie îmi plăcea de el în virtutea simpatiei pentru Diego Maradona. Dictatorii se definesc în mod normal prin aceea că voinţa lor dobândeşte putere de lege. Însă mai e un aspect al dictaturii, colateral şi mult mai tragic: într-o dictatură, viaţa publică domină, sufocă şi înghite viaţa privată. N-aş fi trăit în Venezuela în calitate de cetăţean.
  • Marile valori personale specifice culturii noastre par, în această epocă, stinse undeva în adâncimea filozofiei. Care, fiind grea, nu ajunge la oameni. Asia veche şi profundă a impus idealul păcii interioare. Pare exotic, destul de uşor de priceput, impregnat de spiritualitate. Fericirea, ca scop al vieţii, a fost impusă de America tuturor posibilităţilor. Pare practică, eficientă, fruct al împlinirii şi dezvoltării. Între acestea două, mică şi strivită de istorie, se mai găseşte şi valoarea Europei culturale: demnitatea. 
  • Blasfemia şi erezia sunt acele invenţii ale dogmaticilor cu care au reuşit să ucidă mai multă inteligenţă pe Pământ decât toate războaiele. Eu nu cred că există blasfemie şi nu există erezie! Cred că acestea sunt nişte şarlatanii mizerabile pentru a feri sufletele slabe de puterea întrebărilor şi de lumina adevărului.
  • Cel mai raţionalist dintre raţionaliştii lumii a fost Spinoza. El spunea că întreaga fericire sau nefericire a oamenilor ţine de structura obiectului de care îşi leagă dragostea.  
  • Sindromul manelelor este contagios la nivelul întregii culturi umane. El nu constă în infecţia propriu-zisă, cu muzică de proastă calitate, ci în slaba imunitate culturală a societăţii. Dacă am avea cât de cât o cultură muzicală, aşa ceva nu s-ar mai întâmpla. Acelaşi lucru în privinţa literaturii: suntem din ce în ce mai privaţi de cultură literară, urmarea fiind că sufletele sărace vor cumpăra texte ieftine şi proaste. La fel, în domeniul oricărei expertize. 
  • Nu e ciudat că oamenii încearcă să-şi construiască o existenţă bazată pe obiecte din supermarket? Prefer un mic magazin de antichităţi.

There was an error in this gadget