May 31, 2013

Con-texte

  • Aroganţii care vor să dea impresia că le ştiu pe toate sunt cea mai nesuferită specie de oameni pentru noi, cei care chiar le ştim.
  • Cu cât bucuriile noastre sunt mai simple, cu atât sunt mai durabile. Cu cât condiţiile de care avem nevoie pentru a fi fericiţi sunt mai sofisticate, cu atât suntem mai vulnerabili din punct de vedere psihologic.
  • Dacă fiecare are drumul lui în viaţă, de ce unii încearcă să meargă pe drumurile altora? Le aglomerează şi nici nu ajung unde trebuie.
  • Singurii prieteni adevăraţi sunt cei din copilărie. Nu spun că nu există prietenii mai târzii, dar sentimentul nu mai e acelaşi, atât de sincer, de propriu, de necondiţionat. Prietenii din copilărie fac parte din tine indiferent ce drum apucă în viaţă şi nu-mi închipui oameni mai împăcaţi, mulţumiţi şi echilibraţi sufleteşte decât cei care au norocul de a-şi păstra toată viaţa pe-aproape prietenii.
  • Înţelepciunea nu constă în rezolvarea problemelor sufletului, ci în evitarea lor. Dar dacă totuşi înţelepciunea de a evita o situaţie grea ţi-a lipsit la timpul potrivit, ea nu mai are niciun rost. Încetează să funcţioneze. Nu mai e pentru tine. Şi de aceea, nici nu mă interesează. Dimpotrivă, eroii mei sunt aceia care ştiu că problemele, odată apărute, trebuie cumva integrate în întregul vieţii.
  • Am la mine pe masă un clopoţel. Când sun din el o dată, îmi aduc singur apă, că n-am servitori.
  • Golul din jur este urmarea golului dinăuntru. Mai interesant e un nebun care suferă decât un înţelept izolat, cu sufletul ca o grădină zen. Oamenilor le plac inimile suculente. 
  • Există atâtea metode pentru eliberarea de stress, dar la mine nimic nu ar funcţiona mai bine decât o sumă de bani, echivalentă cu datoriile mele.
  • Răbdarea: prima virtute.
  • Operaţia a reuşit şi încă o noapte la spital, sub supraveghere, nu e mare lucru. La plecare, imediat ce am ieşit din salon, l-am auzit pe băiatul meu strigând după mine: "Astăzi jucăm fotbal în minte!" Am zâmbit. E băiat mare! Dar când am ajuns acasă şi am privit terenul nostru de joacă gol... o, Doamne...
  • Fiecare dintre noi e responsabil de propria sănătate. Uităm chestia asta în fiecare zi, la vremea meselor.
  • Poezia este boala de a nu şti ce vrei. Ea vine cu o suită de simptome, de la uimire fascinată până la durere intensă. Cu toţii suntem purtători, mai mult sau mai puţin, dar marii poeţi sunt cei contagioşi.



There was an error in this gadget