May 31, 2013

Con-texte

  • Aroganţii care vor să dea impresia că le ştiu pe toate sunt cea mai nesuferită specie de oameni pentru noi, cei care chiar le ştim.
  • Cu cât bucuriile noastre sunt mai simple, cu atât sunt mai durabile. Cu cât condiţiile de care avem nevoie pentru a fi fericiţi sunt mai sofisticate, cu atât suntem mai vulnerabili din punct de vedere psihologic.
  • Dacă fiecare are drumul lui în viaţă, de ce unii încearcă să meargă pe drumurile altora? Le aglomerează şi nici nu ajung unde trebuie.
  • Singurii prieteni adevăraţi sunt cei din copilărie. Nu spun că nu există prietenii mai târzii, dar sentimentul nu mai e acelaşi, atât de sincer, de propriu, de necondiţionat. Prietenii din copilărie fac parte din tine indiferent ce drum apucă în viaţă şi nu-mi închipui oameni mai împăcaţi, mulţumiţi şi echilibraţi sufleteşte decât cei care au norocul de a-şi păstra toată viaţa pe-aproape prietenii.
  • Înţelepciunea nu constă în rezolvarea problemelor sufletului, ci în evitarea lor. Dar dacă totuşi înţelepciunea de a evita o situaţie grea ţi-a lipsit la timpul potrivit, ea nu mai are niciun rost. Încetează să funcţioneze. Nu mai e pentru tine. Şi de aceea, nici nu mă interesează. Dimpotrivă, eroii mei sunt aceia care ştiu că problemele, odată apărute, trebuie cumva integrate în întregul vieţii.
  • Am la mine pe masă un clopoţel. Când sun din el o dată, îmi aduc singur apă, că n-am servitori.
  • Golul din jur este urmarea golului dinăuntru. Mai interesant e un nebun care suferă decât un înţelept izolat, cu sufletul ca o grădină zen. Oamenilor le plac inimile suculente. 
  • Există atâtea metode pentru eliberarea de stress, dar la mine nimic nu ar funcţiona mai bine decât o sumă de bani, echivalentă cu datoriile mele.
  • Răbdarea: prima virtute.
  • Operaţia a reuşit şi încă o noapte la spital, sub supraveghere, nu e mare lucru. La plecare, imediat ce am ieşit din salon, l-am auzit pe băiatul meu strigând după mine: "Astăzi jucăm fotbal în minte!" Am zâmbit. E băiat mare! Dar când am ajuns acasă şi am privit terenul nostru de joacă gol... o, Doamne...
  • Fiecare dintre noi e responsabil de propria sănătate. Uităm chestia asta în fiecare zi, la vremea meselor.
  • Poezia este boala de a nu şti ce vrei. Ea vine cu o suită de simptome, de la uimire fascinată până la durere intensă. Cu toţii suntem purtători, mai mult sau mai puţin, dar marii poeţi sunt cei contagioşi.