May 24, 2013

Cuvintele inutile

Aş putea oare să te fac să te simţi mai bine chiar acum doar cu ajutorul cuvintelor? Câteodată caut idei. Dar cine are nevoie de ele?

Mă întreb cu privire la conţinutul real al experienţei tale prezente: unde te afli în acest moment?

Ai putea avea nevoie de certitudini, într-o lume care pare mai lipsită de substanţă şi de sens ca niciodată. Acesta este, după opinia mea, locul cel mai rău în care te poţi alfa. Dacă îţi lipseşte siguranţa şi sentimentul certitudinii, cuvintele mele nu te pot ajuta. Te va ajuta însă amintirea acelor momente în care ai strălucit.

Tu te cunoşti cel mai bine, dar tot tu deformezi cel mai mult realitatea despre tine. Şi ştii foarte bine că sunt momente... momente când te simţi de neoprit.

Ai putea avea nevoie să scapi de plictiseală. Dacă ţi-aş spune o glumă, te-aş înveseli pentru câteva secunde. Oricât de măiastre mi-ar fi cuvintele, dacă tu te plictiseşti... ar trebui să încetezi să mai faci asta. Fă altceva!

Multă lume caută ceva nou. Ştiri. Şoc şi groază. Orice ne poate scoate din mocirla plictiselii. Dar dacă ar fi ştiri despre viaţa ta prezentă? Dacă pe toate posturile şi site-urile s-ar da informaţii despre ce-ţi trece chiar ţie prin minte în fiecare clipă?

Ai putea avea nevoie de cuvintele mele când cauţi un mod de a fi precum ceilalţi, atunci când lumea pare să te evite. Totuşi, oamenii nu te evită atunci când îţi lipseşte ceva, ci atunci când nu eşti tu însuţi. Dacă eşti într-o criză de autenticitate, niciun cuvânt de-al meu nu te poate face să te simţi mai aproape de cine eşti cu adevărat. Pentru că eu nu sunt tu.

Mă întreb care este conţinutul real al experienţei tale de acum. Ce ţi-ai dori. Poate eşti în acel moment în care ai da orice să te simţi fascinant. Să simţi că, pentru cineva, sau pentru cineva anume, eşti totul.

În această situaţie mi-aş dori cel mai mult să pot găsi cuvintele pentru a-ţi spune ce minune de om eşti. Privirea ta e plină de frumuseţe şi înţelesuri. Zâmbetul tău e special. Chiar şi modul în care respiri e atât de plăcut... Orice aş spune, nu-ţi pot da mai mult farmec.

Însă, orice s-ar petrece acum în mintea ta, deşi cuvintele mele nu pot aspira la mai mult decât la un trecător popas în călătoria acestei zile, m-am gândit la tine. Poate râzi şi vrei să râzi mai mult. Poate eşti într-un moment de calm, de bucurie sau de curiozitate (cea mai bună stare sufletească!).

Nu eşti singur.

Cuvintele mele... uită-le. N-ai nevoie de ele. Nici eu n-am nevoie. E suficient să fim prin preajmă.







There was an error in this gadget