May 16, 2013

Nu am chef azi

Îmi forţez mintea sa-ţi spun ceva funny, gen,
dar realitatea e ca astăzi sunt în altă dispoziţie.
E joi... nu am chef azi...
Azi e ziua în care sunt capabil să te înţeleg... cred.
Dacă te întristezi.
Dar n-aş vrea să te întristezi.
Decât dacă vrei tu.
Dar n-aş vrea să vrei.
Dar ce-aş vrea?
Nu ştiu. Nici n-am chef să ştiu.
Şi, dacă aş şti, oricum n-aş avea chef să fac nimic în privinţa asta.
Aşa încât why even bother.

Sunt acru ca un ghişeu public.
Sunt amar ca o clinică de geriatrie.
Sunt pohui... dum dum dum...

Simt cum îmi cresc sâmburi ca la o lămâie.
Mă înţepenesc ca o ciorbă.
Aş fi vrut să-ţi spun ceva funny. Dar de unde, dacă s-a epuizat?

Cred că unele lucruri apar pe lume special ca să ne deranjeze la nervi,
la fel precum altele la stomac.

Cred că buna dispoziţie e supraestimată,
din cauza că sunt unii, te uiţi la ei...
îţi spui: după ce că sunt idioţi, urâţi şi nu au şcoală, mai şi rânjesc.
Veselia ignoranţei nu e distractivă. E fucking naşpa.
Şi mi se pune pata pe toată generaţia de oameni care a învăţat
că încrederea în sine e importantă.
Mă piş pe încrederea lor în ei. Nu sunt mai buni, sunt doar mai încrezuţi.
Faptul că se descurcă îi face şi mai detestabili.

Ştirile zilei sunt stupide.
Bancurile sunt plictisitoare.
Nici măcar vremea nu mai e ca de dimineaţă.
Dimineaţa a fost bună, s-a dus.
Prin urmare, să-mi scuzi dispoziţia ambiguă.

Concret, nimic de spus. Să batem câmpii, să ne întoarcem la florile noastre.
Să ne urcăm în balon şi să admirăm lumea în forma ei tăcută.
E joi... vrei sau nu. Eu nu.
Reţine totuşi că aş fi vrut să-ţi spun ceva funny.





There was an error in this gadget