Jun 18, 2013

Adaptări culturale

Am crescut într-o cultură în care părea normal să considerăm că:
  • Nimic în viaţă nu se obţine fără muncă grea.
Acum ştim însă că acela care munceşte nu are când să câştige. Averile se fac, într-adevăr din muncă, dar din munca altora. Un sfat echivalent ca utilitate în lumea de astăzi nu ar fi să munceşti din greu pentru a avea tot ce-ţi trebuie, ci să cunoşti oamenii care trebuie (reţeaua personală). Cultura veche: munca este marea ta resursă. Cultura nouă: oamenii pe care-i cunoşti sunt marea ta resursă.
  • Ai carte, ai parte.
Lumea veche observase că ştiinţa de carte e rară şi se plăteşte mai bine. Astăzi, ştiinţa de carte nu mai face diferenţa principală între oameni în sensul acesta, pe de o parte pentru că analfabeţii se pot descurca şi altfel, cu mijloacele electronice actuale, iar pe de altă parte pentru că literaţilor le pot lipsi alte atribute, devenite între timp mai importante şi mai rare: creativitatea şi inteligenţa practică. Ştiinţa de carte rămâne importantă, dar, fără creativitate, ea ocupă locul deţinut în trecut de munca manuală, pentru că e la îndemâna tuturor. Plătit bine nu vei mai fi pentru că ştii ceea ce oricine poate şti, ci pentru amprenta personală, pentru ceea ce numai tu poţi face, pentru contribuţia ta creativă.
  • Cinstea este cea mai importantă avere.
Cinstit? Preţul cinstei se păstrează în lumea de azi pentru gestionarii şi beneficiarii banilor publici, ca valoare sine qua non. În afara acestui domeniu, cinstea nu îţi mai poate oferi acea pace pe care dictonul o presupune mai importantă decât bunăstarea. Cu alte cuvinte, poţi muri cu dreptatea în braţe dacă nu dispui de mijloace de adaptare socială adecvate. În noua lume schimbătoare şi relativă, dreptatea sau cinstea se află în funcţie de puterea juridică a celor pe care îi păgubeşti. Nu dreptatea, ci justiţia e mai importantă azi.
  • Cărţile se citesc de la prima la ultima pagină. Cititul pe sărite nu este citit. O carte citită pe sărite, nu se consideră citită.
În lumea culturii, a fi selectiv a devenit mai vital decât a fi contemplativ. Lectura "la rând" rămâne doar un fetiş sacru, într-o cultură în care forma e secundară informaţiei. 
  • Ridică o casă, fă un copil, plantează un pom.
Într-o lume globală, care produce prea mulţi copii şi cu inflaţia teribilă a pieţelor imobiliare, doar copacul ar mai putea fi azi un ideal general, deşi el rămâne totuşi prea legat de casă, practic. Oamenii viitorului nu mai sunt fixaţi într-un spaţiu al casei, familiei şi copacului. Ei se mută, închiriază orice (orice!), călătoresc. O vastă risipă. O lume uşoară.


There was an error in this gadget