Jul 1, 2013

Iluzia unei insule

Fiecare dintre noi are tendinţa de a da crezare propriilor gânduri şi păreri, automat, fără dubiu. Uiţi că eşti şi tu un om ca toţi ceilalţi. Supus greşelii. Failibil. Refutabil.

Ciudăţenie şi oroare: să susţii o opinie doar pentru că e a ta! Tu, cine? Un om la nimereală, dintre atât de mulţi oameni.

De fapt, suntem atât de nebuni şi dezechilibraţi, încât luăm personal orice ne trece prin minte. Chiar şi amintirile. Chiar şi iluziile. Chiar şi visele.

Ai visat un loc minunat şi, când te-ai trezit, ai descoperit că el nu se află pe hartă. Dacă altcineva l-ar fi visat, nu te-ar fi interesat mai mult decât, să zicem, părerea lui Derrida despre conceptul de hermeneutică fenomenologică la Heidegger.

Amintindu-ţi însă visul iarăşi şi iarăşi, ai continuat să-l cauţi pe hartă, zadarnic. Tendinţa ta primitivă de a te ataşa de propriile vedenii şi a-ţi susţine orice fantasme te îndeamnă să crezi că e posibil să-l găseşti pe undeva. Să te confirmi.

Fără această tendinţă, nicio idee religioasă nu ar fi apărut vreodată pe planetă. Nu că nu ar fi rezistat pe piaţa gândirii: nu ar fi luat fiinţă măcar.

Negăsindu-l, l-ai desenat pe hartă cu mâna ta, într-o zonă fără acces. Ceva exotic, ceva special, în afara câmpului experienţial, în afara sferei raţionale, în afara lumii concrete şi a bunului simţ. Ai creat o nouă credinţă.

Tu nu mai trebuie să te convingi că punctul desenat de tine pe hartă e un paradis exotic, care te aşteaptă dacă ai suficientă credinţă şi răbdare. Tu o crezi cu îndârjire, în virtutea faptului că ţi s-a arătat în vis.

Pentru tine, e adevărat deoarece ţi s-a năzărit. Nu mintea ta, calificată pentru jocurile paralimpice ale inteligenţei, l-a plăsmuit, ci el ţi s-a revelat în vis. Nu schizofrenie, ci epifanie.

Deci tu eşti gata convins. Dacă însă i-ai putea convinge şi pe alţii, ai avea o nouă religie. Măcar te-ai simţi bine că nu eşti obligat să crezi ce i-a căşunat altuia.

Şi, de atunci, umbli cu harta măsluită la tine. O mai scoţi din buzunar când eşti singur. Mai tragi cu ochiul la ea, cu mintea goală, ştiind, în adâncul conştiinţei, că totuşi mirajul tău nu numai că nu interesează pe nimeni, ci mai are şi măruntul defect că pur şi simplu nu există.

There was an error in this gadget