Jul 16, 2013

Între generaţii

  • Nu m-aş simţi confortabil să fiu privit de copii în vreme ce mă străduiesc să dansez. Poate că ar trebui să existe o regulă care să interzică privitul părinţilor care dansează. Dar a-ţi privi copiii dansând e o senzaţie care transcende esteticul. Este o împlinire. O absolvire. Este ca şi cum ar urma să auzi de undeva din preajmă: "Tăiaţi!" pentru ultima scenă din film.
  • A aflat foarte târziu şi întâmplător că tatăl lui este campion olimpic. Om extraordinar de modest, bătrânul doctor îşi păstra medalia într-un sertar. Nici mama lui nu era mai puţin reţinută. Britanici de cel mai pur spirit, trecuţi prin război, aceşti oameni nu detestă nimic mai mult decât ifosele, ambiţia şi risipa. N-au fost niciodată mulţumiţi de el. Un copil născut în vremuri bune, la Oxford, şi crescut din sacrificiile extreme ale unei generaţii, a fost crescut cu pretenţia de a da un randament excepţional sau, cel puţin, "să se tortureze cu gândul atâtor privilegii nemeritate". Ceea ce el nu avut pe agendă, pur şi simplu. A făcut ce i-a plăcut, a trecut prin lume ca un puşti rebel, a făcut actorie şi muzică şi nu s-a simţit vinovat de viaţa grea a bunilor săi părinţi. Părinţi pe care i-a mulţumit, în cele din urmă, nu numai când a primit o distincţie pentru jocul său dintr-o piesă de teatru, la şcoală, şi i-a privit după un pliu al cortinei bucurându-se în sală, ci şi mai târziu, ajungând cunoscut de toată lumea şi în toată lumea ca Sir Hugh Laurie. Un tip reţinut şi modest, care, din copilărie, a păstrat refuzul risipei, ca urmare a educaţiei primite de la părinţi. Acum suferă şi când se distrug maşini în filme: "Nu, nu, nu - spune - n-o distruge, puteai doar să te prefaci că o distrugi, cineva ar fi putut folosi maşina aia!"
  • Există două tipuri de maturizare. Primul spune: "Inima mi-a oferit totul. E rândul creierului să intre în joc". Al doilea spune: "Inima şi-a bătut joc de mine. Voi cere ajutor creierului".
  • Părinţii au tendinţa naturală şi justificată de a-şi creşte copiii pentru lumea în care au crescut ei. Dacă pe vremea mea important era să înveţi matematică pentru un serviciu bun, voi cere copiilor mei să înveţe matematică, pentru că asta îmi dictează mie instinctul că e bine pentru ei. Astăzi, matematica se clasează pe ultimul loc în topul specializărilor care asigură servicii bine plătite. Lumea se schimbă mai repede decât instinctele noastre. 



There was an error in this gadget