Aug 2, 2013

Confuzia emoţională

Atunci când îţi doreşti ceva şi nu obţii, de vină sunt emoţiile amestecate. Ce înseamnă asta: că simţi şi ceva confortabil, dar şi ceva inconfortabil, despre acelaşi lucru, în acelaşi timp.

Dacă îţi doreşti mulţi bani (aici nu intră de regulă nevoia de bani, pentru cheltuielile traiului, ci dorinţa de mai mulţi pur şi simplu) şi ei nu vin la tine, este din cauză că simţi faţă de ei şi ceva bun, cum ar fi că banii aduc libertate şi prestigiu, dar şi ceva rău, cum ar fi că banii aduc probleme şi te ţin departe de Rai.

Dacă îţi doreşti o relaţie şi nu o ai, e tot din pricina acestor emoţii amestecate. Vrei, pe de o parte, să iubeşti, dar ţi-e frică să nu suferi încă o dată.

Dacă îţi doreşti să faci ceva anume, în termeni de carieră sau hobby, şi nu faci, e tot din cauză că simţi ceva contradictoriu, de genul plăcerii unei activităţi şi investiţiei materiale şi de timp pe care nu ţi-e uşor s-o accepţi.

În toate aceste tipurile de cazuri există, normal, şi condiţii obiective care ţin oamenii de parte de dorinţele lor. Dar există, totodată, infinite exemple de oameni care, atunci când şi-au dorit ceva fără rezerve, în mod absolut, integral, definitiv, au reuşit în pofida unor obstacole greu de imaginat pentru oamenii normali.

Confuzia emoţională este, probabil, cel mai mare obstacol în calea dobândirii de orice. Experienţa noastră, ca şi a altora (nu doar legendele!) probează faptul că, atunci când îţi doreşti ceva din toată inima, când energia emoţională, acest combustibil al vieţii, este la cote înalte, vei găsi o cale, indiferent de obstacole.

Iată două exemple, la repezeală, de reuşite în ciuda unor obstacole aparent insurmontabile. Nate Robinson este primul jucător de baschet care a câştigat de trei ori campionatul naţional de slam dunk al Statelor Unite. Pentru un vis ca acesta ai nevoie în primul rând să poţi ajunge la coş şi apoi de restul resurselor specifice. Robinson are o înălţime de 1,75 m încălţat!



Altă poveste este a unui muncitor necalificat dintr-un port, care, la 40 de ani, a avut ambiţia să facă o firmă de aparate de ras. Nu existau pe vremea aceea şi nu a fost luat în serios. I-a luat 8 ani (!) să facă rost de minima sumă cu care să înceapă (normal, cine se uită la un muncitor bătrân!) şi, la sfârşitul primului an de activitate, când avea deja 49 de ani, reuşise să vândă fabuloasa cantitate de 51 de aparate. Asta în condiţiile în care avea datorii. King Camp Gillette a murit la 77 de ani, lăsând în urmă firma care astăzi se află între primele 10 din lume.

Exemple ca Rosa Parks sau Oprah Winfrey, deşi unice şi irepetabile în felul lor, nu spun decât tot aceeaşi poveste, că acolo unde există forţă emoţională, niciun obstacol nu e de netrecut.

Emoţiile contradictorii sunt ca şi cum ai împinge mâinile una împotriva celeilalte: cheltuieşti o mare cantitate de energie, nu obţii niciun rezultat, în schimb acumulezi o frustrare din ce în ce mai mare. Împingând cu ambele mâini în aceeaşi direcţie, forţa noastră emoţională nu creşte, ci doar se canalizează corect, devenind astfel infinit mai eficientă.

Ce putem face, concret, pentru a canaliza energia de care dispunem către scopurile noastre? Multe lucruri. Problema pricipală este aceea de a conştientiza emoţiile care ne ţin pe loc, pentru că, între noi fie vorba, dacă ţi-e teamă să nu suferi într-o viitoare relaţie precum ai suferit în trecut, ai două posibilităţi: ori vei continua să suferi de singurătate, ori vei trece peste teamă, vei intra într-o relaţie, în cele din urmă şi... vei suferi din nou.

Asta e viaţa, aşa păţim cu toţii, dar important e ce semnificaţie dai suferinţei, pentru că totul are un preţ pe lume. Aşa cum se spune, poţi obţine în viaţă absolut orice îţi doreşti cu condiţia de a plăti preţul.

Ei bine, canalizarea corectă a emoţiilor, către scop, înseamnă tocmai asta: forţa de a încasa loviturile şi de a trece obstacolele şi de a înfrunta lipsurile şi tot ce te desparte de scopul tău, până când îl vei atinge.

Metoda clasică presupune o foaie de hârtie şi un creion. Două coloane: ce simt cu privire la atingerea scopului meu şi ce simt cu privire la a nu-l atinge. Regula generală este cea a beneficiului secundar: dacă ai un scop şi nu l-ai atins încă, există un avantaj în a nu-l atinge, adică acea forţă emoţională de sens contrar.

În continuare, propriul geniu interior de care dispui, îţi va arăta calea de a împăca aceste emoţii şi de a le face a doua coloană să lucreze în avantajul tău. Orice ar conţine, de fapt, a doua coloană, conţinutul ei nu va justifica inacţiunea, pentru că frustrarea de a nu atinge scopul e mereu mai mare decât beneficiul secundar. În cele din urmă te vei integra emoţional şi, când fluviul sufletesc va fi liber să curgă, vei fi de neoprit. Succes!


There was an error in this gadget