Oare când a început nevoia oamenilor de mai mult timp? A fost cândva o vreme, evident, când oamenii făceau pur și simplu ceea ce natura și viața îi îndemnau să facă. Trăind în același ritm cu zilele și nopțile, cu ploile și vânturile, cu primăverile și toamnele, singurul management al timpului de care aveau nevoie era mișcarea Pământului și cunoașterea vârstelor. Cu vorbele scriitorului, timpul avea nesfârșită răbdare.
Și apoi au apărut calendarele, agendele, sau listele cu lucruri de făcut. Oamenii și-au născocit oficii, iar
activitatea lor nu mai avea o singură dimensiune (procurarea hranei). Au început să facă tot soiul de lucruri a căror urmărire nu mai ținea de bunul simț sau de vreo succesiune naturală a evenimentelor.
Originea organizării timpului se află în căutarea unei soluții la tendința firească a oamenilor de a pierde din vedere obligațiile impuse. Într-un mod cât se poate de logic, ceea ce nu e natural să fac, este natural să nu fac. Rezolvarea a venit pe calea scrisului, cel mai vechi instrument al minții omenești. Au apărut calendarele și agendele de toate soiurile.
Aglomerarea agendelor a dus, în lumea industrială, la apariția managementului propriu-zis al timpului, axat pe prioritizare. Stabilirea priorităţilor a rămas până în ziua de astăzi marea artă şi subtila ştiinţă a oamenilor ocupaţi. Este mult mai mult decât ingineria aşezării unor activităţi pe o linie a timpului.
Modul în care ne stabilim priorităţile are mult mai multă legătură cu ceea ce ne dorim de la viaţă decât cu programarea timpului. Cele mai performante sisteme de management al timpului pe care le cunosc pornesc de la stabilirea unei misiuni cât mai clare pentru fiecare dintre rolurile îndeplinite de cineva de-a lungul unei săptămâni. Ele fac pentru un om ceea ce face strategia pentru o organizaţie.
activitatea lor nu mai avea o singură dimensiune (procurarea hranei). Au început să facă tot soiul de lucruri a căror urmărire nu mai ținea de bunul simț sau de vreo succesiune naturală a evenimentelor.
Originea organizării timpului se află în căutarea unei soluții la tendința firească a oamenilor de a pierde din vedere obligațiile impuse. Într-un mod cât se poate de logic, ceea ce nu e natural să fac, este natural să nu fac. Rezolvarea a venit pe calea scrisului, cel mai vechi instrument al minții omenești. Au apărut calendarele și agendele de toate soiurile.
Aglomerarea agendelor a dus, în lumea industrială, la apariția managementului propriu-zis al timpului, axat pe prioritizare. Stabilirea priorităţilor a rămas până în ziua de astăzi marea artă şi subtila ştiinţă a oamenilor ocupaţi. Este mult mai mult decât ingineria aşezării unor activităţi pe o linie a timpului.
Modul în care ne stabilim priorităţile are mult mai multă legătură cu ceea ce ne dorim de la viaţă decât cu programarea timpului. Cele mai performante sisteme de management al timpului pe care le cunosc pornesc de la stabilirea unei misiuni cât mai clare pentru fiecare dintre rolurile îndeplinite de cineva de-a lungul unei săptămâni. Ele fac pentru un om ceea ce face strategia pentru o organizaţie.