Sep 30, 2013

Maeștrii timpului

Oare când a început nevoia oamenilor de mai mult timp? A fost cândva o vreme, evident, când oamenii făceau pur și simplu ceea ce natura și viața îi îndemnau să facă. Trăind în același ritm cu zilele și nopțile, cu ploile și vânturile, cu primăverile și toamnele, singurul management al timpului de care aveau nevoie era mișcarea Pământului și cunoașterea vârstelor. Cu vorbele scriitorului, timpul avea nesfârșită răbdare.

Și apoi au apărut calendarele, agendele, sau listele cu lucruri de făcut. Oamenii și-au născocit oficii, iar
activitatea lor nu mai avea o singură dimensiune (procurarea hranei). Au început să facă tot soiul de lucruri a căror urmărire nu mai ținea de bunul simț sau de vreo succesiune naturală a evenimentelor.

Originea organizării timpului se află în căutarea unei soluții la tendința firească a oamenilor de a pierde din vedere obligațiile impuse. Într-un mod cât se poate de logic, ceea ce nu e natural să fac, este natural să nu fac. Rezolvarea a venit pe calea scrisului, cel mai vechi instrument al minții omenești. Au apărut calendarele și agendele de toate soiurile.

Aglomerarea agendelor a dus, în lumea industrială, la apariția managementului propriu-zis al timpului, axat pe prioritizare. Stabilirea priorităţilor a rămas până în ziua de astăzi marea artă şi subtila ştiinţă a oamenilor ocupaţi. Este mult mai mult decât ingineria aşezării unor activităţi pe o linie a timpului.

Modul în care ne stabilim priorităţile are mult mai multă legătură cu ceea ce ne dorim de la viaţă decât cu programarea timpului. Cele mai performante sisteme de management al timpului pe care le cunosc pornesc de la stabilirea unei misiuni cât mai clare pentru fiecare dintre rolurile îndeplinite de cineva de-a lungul unei săptămâni. Ele fac pentru un om ceea ce face strategia pentru o organizaţie.



De ani buni, specialiştii în managementul timpului se străduiesc să facă din această disciplină mai mult o ştiinţă şi mai puţin o artă, însă realitatea este că, dacă, în spatele acelor priorităţi ale noastre, nu se află o dorinţă irezistibilă de a le pune în practică, toată ştiinţa e de prisos. Nimeni nu poate funcţiona la nesfârşit ca un mecanism de ceas.

Şi astfel, se ajunge la o nouă generaţie în gândirea organizării timpului, care nu mai are în centrul său conceptul de timp, ci pe acela de energie. Energia fizică şi cea emoţională sunt cele care trebuie cu adevărat gestionate corect, pentru a putea face, de-a lungul unei etape de programare, tot ce trebuie făcut.

Agendele sunt bune, strategiile sunt bune, însă chiar înainte de acestea, avem nevoie de posibilitatea de a utiliza timpul nostru aşa cum ne dorim. Într-o lume sedentară şi hrănită cu produse industriale, timpul nu mai este principala problemă.

Avem tot timpul care există! Problema este dacă avem energia de a ne bucura de el. Astfel, planificările noastre ar trebui să dea prioritate bunelor obiceiuri care ne ţin sănătoşi şi ne dau bucuria de a trăi, pentru că, altfel, niciun sistem de lucru nu-şi justifică scopul.

De ce în week-end ne trezim mai relaxaţi şi mai energici, chiar dacă nu dormim mai mult? De ce la plecarea în vacanţă, chiar dacă avem un drum lung şi am plecat de cu noapte, nu suntem nervoşi la volan ca într-o zi obişnuită? De ce vineri seara nu mai picăm din picioare la venirea acasă şi găsim energia de a petrece o după-amiază plăcută, deşi oboseala acumulată în timpul săptămânii e mai mare decât în restul zilelor? Şi, în genere, de ce lăsăm timpul convenţional să ne streseze atât, în loc să ne concentrăm mai mult pe propriile noastre ritmuri?


There was an error in this gadget