Jul 10, 2013

Povestea vieţii mele

Mi-l amintesc pe Nichita Stănescu spunând: "În tinereţe mi-am rupt braţul şi durerea a fost sfâşietoare până la strigăt. Pe vremea aceea însă eu aveam o părere atât de mare despre durere, încât am crezut că aceea este doar un preambul, o introducere la adevărata durere care care urma să vină. N-a mai venit. Era chiar durerea." (Citatul este aproximativ, ca şi cel ce urmează).

În filmul "The Hours", din 2002, personajul lui Meryl Streep, Clarissa, îi povesteşte fiicei sale cea mai importantă clipă a vieţii ei, o dimineaţă când ieşise în faţa casei, pe verandă, după o noapte de iubire, şi în lumina aceea proaspătă, venită atât din exterior cât şi din interior, a avut un sentiment special.

Zice: "Ştii acel sentiment că totul e posibil? Şi mă gândesc: deci acesta este începutul fericirii. Acum începe. Şi negreşit va creşte cu timpul. Niciodată nu mi-am dat seama că nu a fost începutul: a fost fericirea. În acel moment. Chiar atunci!"

Interesantă asemănare. Se pare că poetul şi personajul respectiv au surprins, în imagini şi cuvinte asemănătoare, o singură trăsătură, dar ce fină şi ce eminentă, ca o auroră boreală, a naturii umane: poveştile noastre cântăresc mai mult decât experienţele noastre; viaţa noastră e un sac cu poveşti despre trecut, despre momentul acesta şi despre cele ce vor urma, despre noi şi despre ceilalţi, despre bine şi rău, iubire şi ură, bucurie şi suferinţă...

În realitate, nu avem decât clipa de-acum.



There was an error in this gadget