Oct 9, 2013

3 tipare de gândire românești pe care nici nu știai că le ai

Studiile culturale sunt o preocupare de tradiţie a lumii civilizate. La noi nu se practică serios, nu prea ţinem seama de mentalităţi (obiectul acestor studii fiind tiparele de gândire, nu operele culturale). Totuşi, la un nivel popular, ne interesează, dovadă mulţimea bancurilor de tipul: "S-ar putea să fii român dacă..."

Panta autorităţii

În realitate, te potriveşti foarte bine în România dacă te împaci bine cu ideea ierarhiilor sociale rigide. Dacă tu crezi că fiecare are un statut fix în societate, de care nu trebuie să dea socoteală nimănui, atunci ai mentalitate românească. Dacă nu crezi că oamenii trebuie să-şi merite locul în ierarhie, ci e de ajuns să-l ocupe pentru a putea apoi să facă ce cred ei că e mai bine în acea poziţie, fără justificări, atunci gândeşti ca un român pur şi obişnuit.

Cel cu cravată albastră şi "corniţe" este
prim-ministrul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Este inimaginabilă o astfel de scenă cu un lider
din Europa de Est.
Dacă ai mentalitate românească pură, atunci vei accepta uşor inegalităţile şi inechităţile privind felul cum e distribuită puterea, în ţară şi în firmă deopotrivă, vei aştepta să ţi se spună ce să faci şi vei avea ca şef ideal un dictator binevoitor. Şi, ca român de pură mentalitate românească, nu vei simţi niciodată nevoia de a le cere socoteală conducătorilor sau superiorilor pentru actele lor.

O societate în care oamenii tind să aplaneze inegalităţile dintre ei şi cer justificări pentru diferenţele de putere nu se potriveşte cu mentalitatea românească. Dacă simţi sau crezi că puterea trebuie deţinută de cei care o merită şi atâta timp cât o merită, nu gândeşti ca un român şi nu te potriveşti în această societate. Dacă îi consideri pe superiorii tăi ierarhici ca fiind egali cu tine în drepturi, cu diferenţa că ei au o răspundere mai mare, atunci societatea românească nu e pentru tine.

O pantă a autorităţii foarte înclinată (în engleză "high power distance") se reflectă chiar şi în limbaj. La noi, politeţea şi respectul înseamnă deferenţă de-a dreptul, limba română reflectând o cultură de tip voievodal, unde bunului simţ elementar i se cere rang de măreţie pentru a fi recunoscut.

Colectivismul

Dacă preferi o lume în care fiecare este responsabil de bunăstarea lui şi a familiei sale, atunci nu te potriveşti foarte bine în România, ca mentalitate. Aici, oamenii, în general, aşteaptă să primească de la alţii ce au ei nevoie, în schimbul supunerii şi loialităţii.


În mod tradiţional, loialitatea este valoarea umană supremă într-o cultură de acest fel, surclasându-le pe toate celelalte. De asemenea, în dezbateri şi argumentări, grupul din care cineva e perceput ca făcând parte excede în importanţă ideile exprimate.

Evitarea incertitudinii

Una dintre cele mai puternice caracteristici ale unei culturi se referă la atitudinea faţă de viitor. Viitorul are această hibă intrinsecă de a nu putea fi cunoscut şi atunci oamenii ori încearcă să fie flexibili faţă de ce le oferă viitorul, ori încearcă să-l controleze cumva.

Mentalitatea românească specifică este de spaimă faţă de necunoscut. Noi credem că putem să ne apărăm faţă de posibilele probleme din viitor cu ajutorul legilor şi instituţiilor care sunt datoare, cumva, să dăinuie peste timp şi să rămână neafectate de orice urmează, vorba aceea, ca arama legilor.

Aşadar dacă tu crezi că problemele din viitor pot fi evitate făcând legi şi reguli mai bune, eşti un român specific. Dacă ai impresia că alţii o duc mai bine pentru că au legi mai bune, te încadrezi perfect în lumea românească. Dacă, pentru tine, activitatea oamenilor în genere are scopul de a sluji şi respecta legi, atunci eşti român autentic. Dacă ai impresia că textele din Monitorul Oficial îi vor împiedica pe oameni să fure, să înşele şi să omoare, atunci ai mentalitate de român veritabil.

Dacă însă crezi că acţiunea este mai importantă decât principiile şi că oamenii trebuie să se adapteze la schimbări pentru a se descurca, atunci societatea noastră te va dezamăgi. Dacă, de asemenea, consideri că regulile trebuie adaptate la situaţiile concrete (ceea ce le face mai puţin divine şi providenţiale) şi că ele, de fapt, servesc practica, atunci nu te potriveşti cu modul românesc de a vedea lucrurile în perspectivă. Dacă, pentru tine, legea şi instituţiile se află în serviciul activităţilor individuale ale oamenilor, atunci nu te potriveşti în gândire cu majoritatea românilor.
There was an error in this gadget