Oct 11, 2013

Un cazino întors pe dos

Norocul fuge după mine, dar n-are el norocul să mă prindă... Pentru că eu nu-i dau şansa. Mă pasionez de câte ceva, fac ce trebuie şi cât de bine pot pentru a reuşi cu pasiunea mea, dar, inevitabil, eşuez în cele din urmă, din lipsă de şansă.

Pot spune de fiecare dată că am încercat, m-am străduit şi pot dovedi că nu e vina mea că nu mi-a ieşit. Trăiesc mai apoi cu convingerea că, dacă ar fi existat şansă şi pentru mine, atunci m-aş fi numărat şi eu printre privilegiaţii care fac în viaţă ce le place.

Cum spunea un înţelept, ocupă-te cu ceea ce îţi face plăcere şi nu va trebui să munceşti nicio zi din viaţa ta. Of, şi cât de straniu e faptul că exact aceşti oameni care au avut şansa să facă ce le place sunt şi cei care câştigă cei mai mulţi bani. Semnificativ mai mulţi. Enorm de mulţi.

Nu ştiu totuşi, în cazul în care aş fi reuşit, dacă aş fi avut calităţi de talie mondială. Probabil acesta este primul pas: să-ţi identifici calităţile de talie mondială. Pentru că, iată un exemplu, cineva ar putea să fie un jucător de fotbal obişnuit, un manager obişnuit, un profesor obişnuit, dar punând împreună aceste calităţi să obţină cel mai performant antrenor din lume.

Iar apoi, cred că norocul nu trebuie căutat, ci trebuie doar să i se dea o şansă. La cazino, dacă joci îndeajuns, vei pierde sigur în cele din urmă. Cazinourile sunt proiectate pentru a produce pierderi jucătorilor. Dar dacă viaţa reală este un cazino întors pe dos? E de ajuns să joci suficient de mult şi, poate, în cele din urmă, norocul va reuşi să te prindă.



There was an error in this gadget