Oct 7, 2013

Un lup mâncat de oaie

-Bună ziua, pot să ştiu şi eu de ce m-aţi oprit?
-Depăşirea limitei de viteză în localitate!
-Ha ha, glumiţi, nu? Am mers întreaga localitate în spatele unui şir de căruţe, în vreme ce dumneavoastră stăteaţi aici. N-am depăşit nimic.
-O clipă, vă rog. (Vorbeşte prin staţie, solicitând datele de la aparatul radar). Da, 82 km/h în interiorul localităţii.
-E imposibil, vă rog frumos, am treabă, terminaţi cu prostiile, nu am putut merge cu mai mult de 30 km/h de-a lungul întregii localităţi. Unde aţi înregistrat dvs. chestia asta?
-Aparatul radar e amplasat la 100 de metri de intrarea în localitate, pe partea stângă a drumului.
-La 100 de metri , pe stânga drumului? Păi aveţi voie măcar să faceţi aşa ceva? Vă jucaţi cu noi? Intrarea în localitate e în pădure, semnul nici nu se vede. De ce comiteţi astfel de abuzuri?
-Vă rog să nu vorbiţi cu mine, eu sunt la opriri. Mergeţi la colegul de la maşină.

Un minut mai târziu, aplecat la geamul maşinii, ca la un ghişeu ambulant:
-Bună ziua, vă rog frumos să mă ajutaţi, vreau să vă aduc la cunoştinţă un abuz: agentul de acolo m-a oprit pe motiv că am avut 82 km/h la 100 de metri de intrarea în localitate. Am circulat pe întreaga distanţă a localităţii în spatele unui şir de căruţe pe care nu le-am putut depăşi în siguranţă. Am mers cu 30 la oră. Vă rog să mă ajutaţi cu situaţia asta!
-Actele dvs., vă rog! Aşa... hmm... Păi ce facem, domnul Mihăiţă, cu radarul ăsta?
-Domnule, eu am treabă, eu am serviciu, vă rog să nu mă luaţi cu miştouri de autobază. S-a comis un abuz, mă ţineţi aici...
-Domnul şef, viteza legală în localitate este de 50 km/h!
-Pe maşina dvs. scrie "Siguranţă şi încredere", deci ar trebui să înţelegeţi că există o zonă de frânare în dreptul intrării în localitate. Afară merg cu 90 şi, iată, după numai 100 de metri, aveam 82, în cazul în care radarul merge corect. În pădure, nu case, nu nimic. Asta dovedeşte bună credinţă, respect pentru lege şi aşa mai departe, în vreme ce dvs. acţionaţi abuziv, în dispreţul legii. Vă rog, am treabă. Asta nici măcar nu e maşina mea, e maşină de serviciu. Vă rog să vă uitaţi.
-Bine, domnul şef, eu te înţeleg. Dar ce facem noi cu fotografia asta de la aparatul radar?

-Mă întrebaţi pe mine ce să faceţi? Ştiţi dvs. ce să faceţi. E abuzivă, n-are niciun sens. Ştiţi foarte bine ce să faceţi cu ea.
-Eu vă înţeleg, domn' şef, dar ce vor spune superiorii mei?
-Superiorii dvs. presupun că sunt oameni inteligenţi, că de-aia vă sunt superiori, nu? Ei bine, în acest caz vor înţelege că eu am circulat normal, prudent, respectând spiritul legii, în vreme ce dvs. doreaţi să calc frâna violent în dreptul intrării în localitate. Haideţi, domnule, vă rog, ştiţi la fel de bine ca mine că am mers corect, am încetinit, în pădure, am mers în spatele căruţelor, n-am făcut nimic rău, n-am provocat nicio problemă, mă ţineţi aici... Haideţi, spuneţi-mi cum rezolvăm.
-Lasă, haide, mergeţi, lăsaţi, hai să mai fie şi-un lup mâncat de oaie.
-Bine, vă salut.

Îmi privesc ceasul. În spatele maşinii mele se mai află oprite pe partea dreaptă a drumului încă zece sau cincisprezece maşini. Câştigă bine unii. Oare au vreo petrecere diseară? Încet, la orizont, încep să se vadă şi căruţele.
There was an error in this gadget