Nov 23, 2013

Capetele seci și pline de uscăciuni

Te-ai duce la un doctor a cărui primă calitate constă în faptul că a memorat la perfecţiune toate cărțile de anatomie studiate în facultate acum 10 sau 20 de ani? În mod normal nu, pentru că acela nu s-ar numi un doctor, ci un ciudat.

Ai asculta sfaturile de viaţă ale unui expert în domeniul psihologiei? Ca regulă, ele ar trebui să fie mai valoroase decât sfaturile unei ghicitoare în cafea, zic eu. Dar dacă „specialistul” are singura calitate de a şti pe dinafară două sau trei definiţii dintr-un manual scris în urmă cu 40 sau 50 de ani? În acest caz, prefer vrăjitoarea, noţiunile ei fiind cât de cât mai utile.

Eminescu numea astfel de oameni învățați ai cuvântului și spunea despre ei că „citesc mult și au în capul lor o mulțime de definiții, formule și cuvinte despre a căror adevăr nu se îndoiesc niciodată, căci n-au vreme de-a se îndoi. Îi numesc ai cuvântului pentru că înțelepciunea lor consistă în cuvinte, în cojile unor gândiri pe cari memoria lor le păstrează. Căci o gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremură mai bine, mai liber, cu atâta cugetarea e mai clară. La ei acest act, prin care cugetarea străină să se repete întocmai în capul lor (sec, nota mea Mihai Cuza), nu se 'ntîmplă, pentru că mulțimea citirei și obosirea creierului n-o permite. Cele citite trec ca niște coji moarte în hambarul memoriei, de unde iese la iveală apoi tot în aceeași formă.”

Sistemul nostru de educație își propune ca ultim țel să producă astfel de indivizi. Firește că, țintind atât de jos, rezultatele efective sunt și mai jalnice. Doar cei mai buni, elita elitei, ajung la stadiul de învățați ai cuvântului la noi.

Trăim încă într-o societate care acordă statut profesional unor capete seci. De fapt, problema ei nu este doar că permite unor capete seci să dobândească licenţe. Problema ei este că dă întâietate capetelor seci. Dacă reuşeşti să redai ideile altuia în mod fidel, aceasta este o calitate, fără îndoială. Dar este o calitate care nu-i interesează pe ceilalţi, pentru că nu rentează de una singură.

Importantă este capacitatea de a produce idei. Incapacitatea de a produce idei noi şi utile defineşte capul sec. Dacă tot ce ştii şi ce poţi produce din propriul tău cap se reduce la ce au spus alţii, atunci telefonul meu mobil e mai deştept decât tine. Şi are mai multă substanţă şi strop de divinitate decât capul tău. Care e sec.

Şi această meteahnă face din noi un popor de forumişti. Nu suntem capabili să expunem o idee cu cap şi coadă, dar când o face altul îl înjurăm în coada articolului, la comentarii. Adesea, fără ca măcar să fi citit sau să fi reflectat la ideile expuse.


There was an error in this gadget