Dec 8, 2013

Panegiric pentru oamenii creativi

Va veni cu siguranță o vreme când voi tăcea liniștit și definitiv, când nu voi mai da buzna în inima nimănui, când voi porni îndărăt spre regnul mineral. Câteodată am impresia că nu trebuie să fac altceva în viață decât să mă antrenez pentru acea vreme.

Voi fi atât de cuminte, dumnezeiesc de tăcut și infernal de statornic, încât nu voi mai provoca nimănui bătăi de cap și bătăi de inimă. Dar acum sunt viu și lucrurile stau altfel, acum prețuiesc creația.

Sunt atât de puțini oameni creatori în lumea asta vie! Acești puțini care stârnesc idei și sentimente, acești suferinzi ai materiei, care continuă să lupte zi de zi cu moartea, în timp ce toți ceilalți se luptă cu viața, acești puțini nu-i lasă pe restul să fie fericiți și să alunece afară din istorie pe toboganul fără întoarcere al ignoranței și al lipsei de temeiuri.

Cei care dezvăluie în felul lor de-a fi cum e cu putință ceva nou într-o lume care nu pare comprehensibilă decât prin identitate și repetiție, cei pentru care nu există decât începuturi, cei care nu așteaptă ca viața să le dea un sens, ci se oferă să dea ei un sens vieții, sunt oameni pentru care a lăsa o moștenire este la fel de important cu a învăța.

Voi începe să învăț să tac și să mă acomodez cu veșnicia. Ca om al creației am fost iubit de viață atât de mult, încât nu am răbdare în prezența ei nicio secundă. Însă veșnicia o pot aștepta veșnic.




There was an error in this gadget