Feb 27, 2014

Cel mai arătos, cel mai înzestrat, cel mai atrăgător şi cel mai capabil

Iată cum îşi explicau oamenii, cu nişte sute bune de ani înainte de Christos, apariţia statului (un soi de contract social).

Citez din Digha-Nikăya, o scriptură budistă:

"«Dat fiind că faptele noastre rele se arată pe faţă, aşa de mult că furtul, ponegrirea, minciuna şi pedepsele au devenit cunoscute oamenilor, ce-ar fi să alegem un om anume care să împiedice ceea ce cu dreptate se cade să fie împiedicat şi să-l surghiunească pe cel ce merită să fie surghiunit? Iar noi să îi dăm în schimb o parte din orezul nostru.» Atunci acei oameni au mers la acela dintre ei care era cel mai arătos, cel mai înzestrat, cel mai atrăgător şi cel mai capabil, spunîndu-i: «Hai, om bun, arată-ţi mînia faţă de cel care merită surghiunit. Iar noi o să-ţi dăm o anumită parte din orezul nostru.» Iar el a primit şi a făcut astfel, iar ei i-au dat o anumită parte din orezul lor."

Ah, dacă m-aş putea abţine... Dar nu pot. Cum să nu mă mir cât de stupizi puteau fi acei părinţi ai civilizaţiei să aleagă după asemenea criterii?

Liderii noștri au ceva în comun cu aceste calități? Există vreun om politic din România care ar putea fi considerat cel mai arătos, cel mai înzestrat, cel mai atrăgător şi cel mai capabil?

Feb 25, 2014

Cum au fost pedepsiți Spinoza și Galilei pentru opiniile lor

Spinoza a fost un gânditor strălucit, un geniu unic în istoria ideilor, îmbinând o rigurozitate logică fără precedent în filozofie cu o concepţie splendidă asupra realităţii şi universului. El a descris lumea ca fiind complet determinată şi toate lucrurile ca aflate într-o armonie deplină şi veşnică, pentru că Însuşi Dumnezeu se relevă ca atare în ele. Printre alții, Albert Einstein i-a împărtăşit această concepţie.

A trăit în Olanda şi a fost toată viaţa şlefuitor de sticlă. Colosalul gânditor Baruch Spinoza făcea lentile pentru a supravieţui. A fost probabil cel mai solitar dintre marile spirite ale lumii. Evreu. Ca tânăr, genial. A îndrăznit să-şi expună faţă de coreligionari unele îndoieli cu privire la exactitatea afirmaţiilor din Vechiul Testament, multe dintre ele contradictorii sau absurde.

Urmarea ar fi putut fi ca membrii comunităţii respective să plece urechea la îndoielile tânărului. S-ar fi putut întreba în ce măsură problemele sale sunt justificate. Dar atunci când oamenii sunt convinşi că tradiţia lor conţine adevărul absolut şi că ei, prin nu se ştie ce taină, au ajuns să-l deţină, se întâmplă ce i s-a întâmplat şi lui Spinoza.

După o tentativă eşuată de a fi omorât, a fost anatemizat în felul următor:

“Conform hotărârii îngerilor şi judecăţii sfinţilor, îl afurisim, îl blestemăm şi îl repudiem pe Baruch de Espinoza cu încuviinţarea preasfântului Dumnezeu şi a acestei sfinte comunităţi cu anatema cu care a blestemat Joshua pe Jericho, cu anatema cu care a blestemat Elisa băiatul şi cu toate blestemele care sunt scrise în lege. Blestemat să fie el ziua şi blestemat să fie noaptea; blestemat să fie când se întinde şi blestemat să fie când se ridică; blestemat să fie când iese şi blestemat să fie când intră. Să nu-l ierte niciodată Dumnezeu, să se aprindă mânia şi supărarea Lui împotriva omului acesta... şi să-i stârpească numele de sub cer şi să-l alunge spre nenorocirea lui din toate triburile lui Israel... Dispunem să nu aibă nimeni de-a face cu el prin vorbă sau prin scris, să nu-i facă nimeni vreo favoare, să nu zăbovească nimeni sub un acoperiş cu el, să nu-i vină nimeni la patru coţi în preajmă, să nu citească nimeni o scriere compusă sau scrisă de el.”

E greu să-mi imaginez cum e să plăteşti astfel îndrăzneala de a gândi liber. Şi corect. Dar dacă tânărul filozof a suferit astfel, bătrânul filozof Galileo Galilei nu a avut parte de o judecată mai puţin aspră. Îl numesc filozof pentru că, în activitatea lui, anii în care s-a ocupat cu filozofia au depăşit ca număr lunile în care s-a îndeletnicit cu fizica. 

Galilei a devenit părintele ştiinţei având convingerea că lumea e guvernată de legi care se pot descrie în limbaj matematic. A considerat că lumea e un mecanism enorm, alcătuit din atomi materiali.

A făcut o lunetă, a explorat cerul, a aruncat pietre din turnul din Pisa şi a stabilit astfel legile mecanicii (căderea corpurilor, planul înclinat, paralelogramul forţelor, legea inerţiei etc.) şi a făcut printre altele observaţia că teoria heliocentrică e justă, că se verifică faptic.

Totuşi, ce matematică, ce fizică, ce filozofie şi care bun simţ ar putea contrazice autoritatea celor care ştiu prin harul numai de ei înţeles care este supremul adevăr? Puteau puternicii zilei să acorde atenţie uluitorului salt al inteligenţei umane făcut de contemporanul lor? Din contră, pus faţă în faţă cu legendele tipărite ale religiei care a avut şansa să-l protejeze, bătrânul a fost umilit şi forţat să rostească această retragere:

“Eu, Galileo Galilei, în al 70-lea an al vieţii mele, în genunchi în faţa eminenţelor voastre inchizitoriale, având dinaintea ochilor Evangheliile pe care le pipăi cu propriile mele mâini, abjur, blestem şi detest eroarea şi erezia mişcării pământului”. Faptul că ar fi şoptit: "şi totuşi se mişcă!" este o legendă, venită probabil din imposibilitatea spiritelor fine de a înţelege cum ar putea suporta o pedeapsă ca asta un geniu de talia lui Galilei şi care a dat omenirii şi fiecăruia din noi mai mult decât toţi inchizitorii lumii.
Galileo Galilei este îngropat la Basilica di Santa Croce.

Pe piatra funerară se înțelege că: Aici se odihnește în pace Galileo Galilei, cel mai mare restaurator al geometriei, astronomiei și filosofiei în comparație cu oricine din vremea lui.







Feb 16, 2014

Poți realiza orice


Prima lege a contractelor stipulează fără echivoc că tot ce scrie cu litere mari este contrazis de scrisul cu litere mici. A doua lege ar putea spune că totul e un contract. Viața e un contract, relațiile sunt contracte și așa mai departe. Și peste tot există scrisuri mărunte.

Feb 15, 2014

Text pe o piatră

Vietate nedăruită, păstrată în sine,
adunată în jurul centrului ei singuratic
lăsându-se acoperită de ierburi străine
plantate de crivățul atic.

Încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu,
eu, rănitul acela întins pe timpanul
secret, arămiu,
unde-și odihnește lunile, anul.

Dar nu izbutesc să m-apropii, nu pot,
sunt prea mult în afară.
…Piatră cu dinți și cu bot
din care alte pietre mușcară.

Nichita Stănescu

Din carbon și cauciuc



Iluzia concentrării


Feb 14, 2014

Turefel


N-am apucat să ne urcăm în el, dar nici nu-mi pare rău acum. E mai romantic văzut de jos. În orice caz, rămâne o permanentă mirare și surpriză cum acest monstru de țevi și șuruburi poate fi atât de prietenos. O inginerie gigantescă, la fel de complicată și inutilă ca orice mare operă de artă. Din interior, pare o harababură colosală de fiare, o mățăraie nemaipomenită, greoaie și contondentă, de bare și balamale. De la depărtare, e drăguț. Ai zice că a crescut acolo, de mic. 
There was an error in this gadget