Feb 15, 2014

Text pe o piatră

Vietate nedăruită, păstrată în sine,
adunată în jurul centrului ei singuratic
lăsându-se acoperită de ierburi străine
plantate de crivățul atic.

Încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu,
eu, rănitul acela întins pe timpanul
secret, arămiu,
unde-și odihnește lunile, anul.

Dar nu izbutesc să m-apropii, nu pot,
sunt prea mult în afară.
…Piatră cu dinți și cu bot
din care alte pietre mușcară.

Nichita Stănescu

There was an error in this gadget