Apr 22, 2014

Gândeşte-te de două ori

Gândeşte-te de două ori înainte să faci ceva, zice vorba despre lucrul bine făcut. Dar vorba despre omul bine făcut zice: gândeşte-te de două ori înainte să nu faci ceva! Cine ştie dacă vei mai avea ocazia?

Sau, cum spunea o stimată doamnă, greşelile pe care le vei regreta cel mai mult sunt cele pe care nu le-ai făcut atunci când ai avut prilejul. Dacă e un sfat pe care să-l fi auzit mai mult, mai tare şi mai des decât pe oricare altul e acesta: trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima.

Şi dacă este un sfat pe care să-l fi înţeles mai puţin decât pe oricare altul, tot despre acesta e vorba. Cum poţi trăi gândindu-te că ziua de mâine nu va mai fi?

Şi totuşi acesta este un sfat atât de important încât nu degeaba e invocat atât de des: este singurul sfat. Este singurul îndemn fundamental. El înseamnă: a fi tu însuţi, a trăi autentic, a recunoaşte care este lucrul tău, talentul tău, bucuria ta, plăcerea ta, oamenii care contează pentru tine, a şti care îţi sunt slăbiciunile, ce îţi displace, ce vrei să eviţi, a înţelege ce vrei să-ţi rămână în urmă, ce lucruri, ce sentimente, a-ţi concentra gândurile pe ceea ce poate deveni scopul vieţii tale, a învăţa, a iubi, a trăi în prezent.

Apr 19, 2014

Oul dogmatic

Nu că aş avea ceva cu ouăle roşii, dimpotrivă, de ele se leagă unele dintre cele mai frumoase amintiri-stări ale copilăriei mele, nici că i-aş considera nerozi pe cei ce le mănâncă sterpe, dar nu mă pot abţine să mă minunez, încă o dată, acum, de Paşte, de acel galben icusar care-şi conţine în sine toată istoria.

„Ceasul galben”, cum îl numește poetul, este necesar. Cuvântul  este utilizat filozofic: necesar înseamnă care nu este accidental, care nu poate fi altfel, determinist, condus de dogmă. Dar nu o dogmă recitată în predici şi tipărită în cărţi, ci una scrisă cu duh sfânt în adâncul existenţei, ca o iscălitură a Divinităţii în interiorul fragil al unui ou cu plod.

Un foarte mare poet, Ion Barbu, alături de un foarte mare pictor, Salvador Dali, ne oferă un înţeles mai subtil al sărbătorii celei mai mari a creştinătăţii.


E dat acestui trist norod
Şi oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare!

Apr 18, 2014

Furia este un cărbune încins

Furia este unul dintre acele subiecte sensibile, importante, universale, de care ştiinţa se ocupă îndelung (fără cine ştie ce rezultate), dar faţă de care eu cred că abordarea religioasă e mai eficientă, ba chiar mai temeinică.

Ne-am obişnuit cu explicaţii ştiinţifice pentru aproape orice şi problema este că logica noastră are o capacitate slabă de a subîntinde complexitatea fenomenelor. Psihologia şi sociologia, ştiinţele sociale în genere, au arătat de-a lungul câtorva generaţii de teoreticieni că, deşi pot conceptualiza cu uşurinţă, sunt aproape nepuntincioase în a aduce vreun folos real oamenilor şi societăţii.

Înţelegerea de care cei mai mulţi dintre oameni au nevoie a fost furnizată de religie şi de filozofie în moduri care nu au putut fi complet înlocuite de ştiinţă. Consider faptul regretabil, în paranteză fie spus. Totuşi, modul nostru de a înţelege lumea este esenţialmente metaforic. Înţelegem prin analogii şi comparaţii.

În acest sens, lumea a avut patru Învăţători, oameni de o însemnătate crucială, cum le spunea filozoful Karl Jaspers, care au ştiut să predea cele mai adânci cunoştinţe despre lume şi om în cele mai simple şi digerabile forme. Ei au fost Buddha, Confucius, Socrate şi Iisus. Probabil cel mai frumos exemplu de persuasiune l-a oferit Iisus chiar de la nivelul discuţiei cu apostolii. Pescarilor Andrei şi Petru nu le spune că îi trimite să recruteze adepţi sau să facă prozeliţi. Le spune să devină pescari de oameni. Aşa vorbeşte un Învăţător.

Majoritatea învăţăturilor acestor maeştri sunt psihologie de înaltă clasă, explicată pe înţelesul oricui. Iisus insită asupra iertării greşelilor celuilalt ca modalitate de a obţine iertare pentru propriile greşeli. Toţi avem momente când ne ieşim din fire, când suntem furioşi şi nu mai vedem limpede faptele şi îi judecăm pe ceilalţi prea emoţional. Atunci e momentul să ne amintim de bârna din propriul ochi, cum spune Iisus, să nu judecăm pentru a nu fi judecaţi.

Iar Buddha a găsit următoarea superbă explicaţie. A te înfuria pe celălalt e ca şi cum ai dori să arunci în el cu un cărbune încins. Te apleci şi-l apuci, dar tu eşti cel care se arde!

Apr 11, 2014

A ce miroase iadul?

De câteva zile nu-mi dă pace o întrebare. E o întrebare cu adânci legături teologice.

De multe ori, argumentarea teologică urmează o cale cu totul diferită de cea a raționalității sau a experienței. Asemeni părintelui care nu are timp să-i explice copilului de ce arde focul, ea nu pornește de la fapte și ipoteze pentru a induce teorii sau a deduce concluzii, ci pornește de la niște concluzii pe care le consideră pur și simplu indubitabile, după care, uneori, se deranjează cu niște argumente sub formă de exemple folclorice.

În timp, această manieră de argumentare s-a dovedit eficientă. De ce ar trebui să respecți omul oferindu-i argumente pe care ar putea foarte simplu să nu le priceapă, în vreme ce amenințările funcționează mai bine? De exemplu, trebuie să faci, să spui și crezi ce îți spunem noi, argumentul fiind că, în caz contrar, vei păți, pur și simplu, cele mai groaznice lucruri imaginabile.

Nu crezi? Avem niște povești îngrozitoare despre unii care nu au crezut și au pățit lucruri și mai teribile. Nu crezi nici asta? Avem povestiri și despre cei care nu au crezut în povestiri...

Când erai mic, ți-am spus că focul arde și era cât pe-aci să nu crezi. A trebuit să-ți povestim ce lucruri îngrozitoare a pățit acela care s-a apropiat de foc. Între timp, ai cunoscut și tu astfel de cazuri. Apoi, ți-am spus că nu doar focul arde, ci și plita încinsă, cărbunii și jarul ard, de asemenea. Nu te puteam lăsa să te arzi pentru a verifica acest adevăr, a trebuit să facem în așa fel încât să ne crezi pe cuvânt. Ți-am spus deci o povestire despre cel care nu a știut că jarul e fierbinte și, prin urmare, i s-au întâmplat niște lucruri înfiorătoare.

Acum, mulți ani mai târziu, cu aceleași argumente, te-am convins că și apa arde, și berea arde, la fel ca și uleiul, la fel ca și benzina, nu poți spune nu, pentru că vei arde și tu, la fel, avem niște povestiri care dovedesc acest lucru fără putință de tăgadă.

Iată una dintre aceste povestiri, așa cum a fost spusă de părintele Cleopa, referitoare la cum miroase iadul:

«Daca s-ar aduna toate putorile de pe fata pamantului la un loc n-ar face nici un miligram fata de putoarea care este acolo (în iad, nota mea, Mihai Cuza). Ca sa va dati seama ce putoare este in iad, am sa va spun o istorioara.

Apr 1, 2014

10 lecții învățate despre abilități de management

De la Richard Branson la Steve Jobs, oamenii cu adevărat bogați deoarece au reușit să creeze valoare pentru societate sunt dispuși să ofere din înțelepciunea practică acumulată de ei, în beneficiul oricărui antreprenor. 

Paradigma românească de management gravitează încă în jurul conceptului de șef și al ideii de profit personal. Eficiența, la noi, înseamnă, cel mai adesea, obținerea unui maximum de beneficii din partea societății, cu un minimum de investiție.

Managerii de top ai lumii par a lucra după altă idee: aceea de a te concentra pe a produce cât mai multă valoare pentru societate.

Managerii care au succes știu, de obicei, care le sunt punctele forte. Cei care eșuează, de asemenea, știu unde au greșit. Iată 10 lecții învățate de la manageri de companii mai mari sau mai mici:

1. Cele mai bune produse sunt cele pe care oamenii le proiectează pentru ei înșiși.

2. Majoritatea angajaților sunt mai buni decât tine la jobul lor. Desprinde-te de activitățile zilnice, dă-le credit specialiștilor și vei descoperi că ai o echipă de profesioniști minunată.

3. Un nou proiect înseamnă o investiție în bani, timp, efort și emoții ceva mai mare decât te aștepți. Asupra primelor trei, ești mereu prevenit de ceilalți. Încărcătura emoțională însă este cea mai importantă, pentru că trebuie să faci față stresului și să iei personal toate mărunțișurile.

4. Creșterea are nevoie de o planificare prealabilă, în următorul sens: mulți își planifică dezvoltarea, dar, odată ajunși la un anumit nivel, nu mai știu ce să facă. Indiferent că ești companie, sportiv, artist, trebuie să ai un plan pentru când vei fi mare.

5. Ca manager, vei reuși dacă vei renunța la postura de strateg-șef și de stăpân al ideilor, devenind cel care e obsedat de a-i ajuta, determina și împuternici pe ceilalți să producă valoare. Puțini manageri sunt născuți cu calitățile unui lider legendar. A fi cu picioarele pe pământ înseamnă să înțelegi că jobul managerului este să le asigure celorlalți condițiile de a face ceea ce știu ei să facă mai bine. Ei, de asemenea, trebuie să te perceapă ca unul de-al lor, dintre ei și pentru ei, cineva cu un job specific mai degrabă decât cu o funcție superioară.

6. Richard Branson crede că succesul are legătură cu pasiunea angajaților. În birouri trebuie să existe un spirit de joacă și distracție. Entuziasmul oamenilor, chiar dacă unora nu li se pare productiv pe termen scurt, produce un profit enorm în timp, prin fidelizarea lor, consolidarea echipelor, dezvoltarea personală și profesională.    

7. Reguli pentru ședințe: A. Întotdeauna trebuie să fie ceva de hotărât pentru a justifica ședința. B. (regula celor două pizza a lui Jeff Bezos) Două pizza trebuie să fie suficiente pentru participanții la o ședință, pentru că, dacă sunt prea mulți oameni, se produce un acord de grup și opiniile personale se estompează.

8. Toate compartimentele unei firme au nevoie de management de proiect.

9. Angajează oameni după atitudini, nu după aptitudini. Cei mai mulți urmăresc aptitudinile la angajare, după care concediază din pricina atitudinii. Foarte rar e concediat cineva pentru lipsa abilităților.

10. Prioritizare și concentrare: „Dacă acum ai putea face doar un singur lucru, care ar fi?”, obișnuia să întrebe Steve Jobs. Secretul reușitei este concentrarea. Dacă reușești să faci bine acel lucru, treci la următorul și apoi la următorul.  
There was an error in this gadget