May 2, 2014

Înțelepciunea e o pasăre rară

A fi înțelept înseamnă a fi dispus să faci două eforturi deosebite. Pe de o parte înseamnă să ignori setea profund umană pentru vești bune și să faci efortul de cunoaștere și realism pentru a te situa mental în tărâmul adevărului, iar nu în cel al iluziei.

Pe de altă parte, înseamnă să reziști în izolare, să fii dispus să plătești prețul veștilor rele, fără prea mulți prieteni.

A fi înțelept înseamnă a fi o pasăre rară, nu foarte des la vedere. Cunoașterea te va îndepărta de lume. Veștile tale nu vor fi plăcute. Izolarea îți va permite să vezi de la distanță și obiectiv modul în care oamenii se iluzionează cu minciunile fericirii.

De la adăpostul nopții, prin filtrele fine ale razelor de lună, vei putea observa sforăitul enorm al ființelor solare. Vei fi printre puținii care știu cu adevărat ce rămâne în urma zilei.

 În acest fel, cele două eforturi se completează și se ajută unul pe celălalt. Izolarea și cunoașterea. Dar de ce ar vrea cineva să facă aceste eforturi? De ce ar urca cineva din văile înverzite ale prostiei până pe culmile sterpe ale înțelepciunii? De ce ar renunța cineva la orbirea fierbinte a soarelui pentru claritatea rece a nopții?

„În curând, tu vei fi cenuşă sau un schelet,
şi un nume sau nici măcar un nume;
şi numele: un zgomot şi un ecou.
Lucrurile cele mai apreciate în viaţă sunt goale, putrede, mărunte,
căţeluşi care se muşcă între ei,
copilaşi care se ceartă,
care acum râd şi după puţin timp izbucnesc în plâns.“
(Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuşi, V, 33)

There was an error in this gadget