Aug 1, 2014

Luxul cizmei şi luxul culturii

Apariţia poetului în stat este un lux.
Nichita Stănescu

Posesorii de obiecte de artă nu sunt
neapărat cei care se bucură
cel mai mult de pe urma lor.
Într-una dintre Omiliile la Matei, Sf. Ioan Gură de Aur perorează cu mult patetism împotriva celor care îşi împodobesc încălţările cu fir auriu. Pentru vremurile noastre poate părea un pic surprinzător, însă încălţările scumpe reprezintă esenţa a tot ce este mai anticreştin, mai smintit şi mai rău, în următorul sens: încălţările sunt menite să apere piciorul, ele se află în slujba trupului pe care ni l-a dat Dumnezeu. 

Dacă faci încălţări scumpe, inversezi valorile, ajungi să pui mai mult preţ pe cizmă decât pe picior, ceea ce pentru sfânt este exact ca şi cum L-ai târgui pe Creator pe bani. Mai mult, exemplul contagios pe care îl dai tinerilor, societăţii în general, sminteşte.

Recunosc că, din punctul meu de vedere, raţionamentul este fără cusur şi indignarea sfântului îndreptăţită. Dar rămâne întrebarea ce anume determină acest fel de comportament. De ce s-ar gândi cineva să-şi împodobească cizmele? 

Răspunsul îl intuiesc în noţiunea de lux. Definiţia acestuia cuprinde două aspecte importante. Unul se referă la traiul somptuos, extravagant, iar celălalt la obiecte inutile. 

Bogatul a dorit întotdeauna să arate că este superior şi, dat fiind că în ierarhia valorilor umane nu este superior, singura metodă pe care a găsit-o (vă amintiţi încercările disperate şi eşuate ale lui Gog, personajul lui Papini, de a investi în spirit?) este să-şi exhibe lipsa nevoilor. Astfel, el împodobeşte şi concepe lucrurile cele mai inutile şi futile, cu care îl jigneşte pe sărac şi-l enervează pe înţelept.

Spiritul a căpătat în lume şi el un caracter de lux prin aceea că timpul şi inspiraţia lui Michelangelo se puteau obţine numai cu foarte mulţi bani. 

S-a ajuns, în opoziţie cu lupta pentru subzistenţă dintre secolele trecute, să fie considerată un lux cultura în ansamblul ei. Şi a rămas aşa. Important este însă de a face deosebirea dintre cultura ca posesie de opere de artă şi cultura ca asimilare, înţelegere, altfel spus, dintre cultura ca obiect de lux şi cultura ca suflet bogat.
There was an error in this gadget