Oct 8, 2014

Eroi puri și simpli

Eu nu știu ce înseamnă cu adevărat un erou, pentru că fiecare dintre oamenii pe care îi întâlnesc duce o luptă despre care eu nu știu nimic. Există o dimensiune glorioasă a eroismului, care presupune recunoașterea meritelor la scară mare, prezența în locuri publice a eroilor sub formă de statui, în manualele școlare sub formă de poze, poezii, povești sau în filme sub forma unor personaje legendare.

Dar există și o dimensiune mai umană a eroismului, care nu se pretează la glorie, din pricină că modestia însăși face parte din ecuație. Sunt impresionat de eroismul care nu încearcă să impresioneze, chiar și atunci când meritele s-ar preta la măreție.

Necunoscuții Ananenko, Bezpalov și Baranov

Ananenko, Bezpalov și Baranov sunt genul de eroi foarte dragi mie, pentru că, pe de o parte, s-ar putea să le datorez foarte mult, în mod direct, iar, pe de altă parte, ei sunt genul de eroi care nu au avut timp să se gândească la eroism.

Ei sunt cei trei băieți de la Cernobîl care s-au oferit să deschidă valvele unui rezervor de sub reactorul care explodase, oprind astfel un posibil dezastru de dimensiuni continentale cu un preț care nu i s-ar putea cere nimănui.

Explozia de la Reactorul 4

Sub reactorul nr. 4 de la Cernobîl se afla un rezervor de apă care alimenta, pe de o parte, pompele de răcire și, pe de altă parte, servea drept condensator de abur pentru situațiile de urgență. Cu alte cuvinte, dacă o țeavă cu abur sub presiune s-ar fi spart, aburul eliberat era preluat într-un compartiment aflat imediat sub reactor și condus către acest rezervor de răcire, eliberând presiunea și căldura periculoase.

Explozia din noaptea de 26 aprilie 1986 a dus la expunerea la aer a moderatorului de grafit al reactorului, care s-a aprins, declanșând incendiul în urma căruia o cantitate uriașă de material radioactiv a fost propulsată în atmosferă. Intervențiile asupra incendiului au dus, printre altele, la inundarea compartimentului de sub reactor, cel care făcea legătura cu rezervorul de apă rece.

Ceea ce a urmat putea fi începutul unui dezastru cu mult mai mare. Pe fundul reactorului, miile de tone de grafit radioactiv, în combinație cu combustibili la o temperatură de peste 1200 de grade Celsius începuseră să topească podeaua și, în reacție cu cimentul protector de dedesubt, au produs așa-numitul corium, un soi de lavă semi-lichidă incandescentă. Dacă această lavă ar fi intrat în contact cu apa, explozia care s-ar fi declanşat ar fi aruncat în aer reactorul producând pagube inimaginabile.

Soluția imediată era golirea rezervorului. Accesul la valvele de deschidere însă nu se putea face decât prin compartimentul inundat cu apă iradiată. Scufundarea prin acele țevi complet întunecate era o misiune sinucigașă. Dar nu mai era timp...

Coborârea în Iad

Alexei Ananenko, Valeri Bezpalov și Boris Baranov au salvat viețile a milioane sau, după unele estimări, chiar zeci de milioane de vieți omenești în acele minute decisive. Inginerul Ananenko era unul dintre cei care știau unde sunt valvele, Bezpalov s-a oferit să-l ajute, iar Baranov a luat o lanternă cu care să le lumineze calea. Ultimii doi erau soldați. În cele din urmă, lanterna lui Baranov n-a funcționat și au fost nevoiți să lucreze în beznă completă.

Odată operațiunea încheiată, au ieșit la suprafață și singura explozie produsă a fost aceea a bucuriei lor când au primit confirmarea că reușiseră să deschidă valvele pe pipăite. Imediat după aceea, au început să se simtă rău.


O altă așezare umană stabilă va putea fi amplasată în siguranță pe acele locuri nu mai devreme de 20 de mii de ani de-acum încolo. Atât de puternică a fost contaminarea.

De fapt, cei trei au știut de la început la ce se expun. Alexander Akimov și Leonid Toptunov, care intraseră anterior în apă radioactivă până la genunchi, fără să fie conștienți de adevăratul nivel al radiațiilor, se aflau deja în spital, agonizând. Lui Akimov i se desprinsese pielea de pe picior ca o șosetă. Știau că radiațiile te ard din interior, dezintegrându-ți cromozomii. Știau că nu există moarte mai îngrozitoare. Toți trei știau că vor muri în chinuri. Au strigat însă de bucurie când și-au dat seama că reușiseră.

Reactorul 4 în iunie 1986
Câteva zeci de mii de tone de apă radioactivă au fost drenate în următoarele două zile. Pericolul unui dezastru care putea transforma Europa într-un câmp sterp trecuse.

Nu se știu prea multe despre cei trei. Viețile lor au căpătat o semnificație importantă prin acest ultim gest.

Îmbrăcați în plumb

Li s-au promis, în mod sigur, compensații pentru familiile pe care le lăsau în urmă, probabil fără posibilitatea unui ultim telefon. Probabil au avut dreptul rar la o ultimă sticlă de Pepsi. Nu e o exagerare, pentru că, jumătate de an mai târziu, după ce operațiunile de curățare se încheiaseră, autoritățile au cerut amplasarea unui steag roșu pe coșul reactorului 3. Operațiunea presupunea escaladarea turnului de 78 de metri pe o scară spiralată și trebuia să dureze nu mai mult de 9 minute, din pricina nivelului radiațiilor. Cei trei oameni care au amplasat steagul au fost răsplătiți cu o sticlă de Pepsi și o zi liberă. Probabil o sâmbătă.

În zilele sinistre care au urmat accidentului însă, Ananenko, Bezpalov și Baranov e posibil să nu fi avut parte de Pepsi, pentru că lumea nu era pregătită pentru asfel de premii speciale. În acele zile nici nu s-a vorbit despre accident, pentru a evita panica. Le-au fost oferite coșciuge de plumb.

În vreme ce unii spun că ei au acceptat în mod voluntar această misiune, alții, cunoscându-i pe sovietici, presupun că ar fi fost desemnați. Cunoscându-i, într-adevăr, pe sovietici, s-ar putea spune că o astfel de variantă nu scade din eroismul lor. Dimpotrivă.

Le-a fost frică. Cu siguranță le-a fost foarte frică. Frică de moarte, frică de chinuri, frică de nereușită și de posibilitatea exploziei. Cu siguranță, în momentul în care s-au scufundat, au știut că lasă în urmă totul. De unde știu? Păi... costumele care li s-au dat le-au fost căptușite suplimentar, pentru a evita cât mai mult șansele ca radiațiile din apă să-i topească de vii chiar atunci, în timp ce deschideau valvele rezervorului.


There was an error in this gadget