Apr 8, 2015

Radler, mentol și gantere roz

Există un cor misterios de voci, numit societate, și un mod la fel de misterios în care ea îți îndeasă idei la tine în cap. De exemplu, ideea că a bea bere e ceva bun.

Realitatea este că a bea bere chiar e ceva bun, dar nu pentru toată lumea. Îți trebuie o combinație specială dintre niște calități și niște defecte pe care s-ar putea ca, pur și simplu, tu să nu le ai. Una dintre calități ar putea fi aceea de trăi altundeva decât la oraș, cred. Cu toate că s-ar putea să nu le ai, deci, ceva venit parcă din interiorul tău (deși vine din exterior, dar nu-ți dai tu seama) îți spune că trebuie să bei bere, pentru că trebuie să bei bere.

Te duci, guști, te strâmbi, scuipi. Gustul îți spune că e foarte neplăcut să bei bere. Și că îți face rău. Dar gustul nu are nicio putere asupra vocilor de la tine din cap, care s-au combinat într-un cor imens și urlă că e este minunat să bei bere. Și aici intervine conceptul de radler. Adică o băutură care nu este bere, nu are gust de bere, nu se confundă în niciun fel cu nimic din ce s-ar putea numi bere, dar... Dar vocile spun că merge în calitate de bere.

Vocile spun că, deși tu faci parte dintre cei care nu gustă berea, te califici totuși la un soi de bere.  Aceleași voci spun că niște paie de hârtie umplute cu o combinație de zahăr, mentol și niște praf de vârfuri de frunze de tutun sunt țigări. Adevăratele țigări sunt cu totul altceva și pentru altcineva, sunt făcute din frunze de tutun și put îngrozitor, dar vocile lumii spun că și tu poți fi dintre aceia care fumează. De exemplu, poți trage dintr-o țigaretă de-asta subțirică, colorată și parfumată.

De fapt, este vorba despre un curent vechi, început odată cu nevoia de emancipare (nu doar a femeii, ci a speciei noi, ciudate și androgine a orășeanului) care a însemnat dorința de a fuma, dar nu tutun, că pute, de a bea, dar nu tocmai vodcă, pentru că pute și asta și ar fi bine să-i dăm aromă de sirop, în fine, de a trage de fiare, dar nu tocmai fiare, pentru că sunt grele și urâte, ci niște chestii moi, care să semene mai mult cu bomboanele și să fie foarte ușoare, mai ales.

De-a lungul sutelor și miilor de ani, oamenii care au durat civilizația au fost niște duri. Eroi, în felul lor. Au cărat greutăți enorme, au săpat galerii la adâncimi mari, au cioplit, au arat, au urcat pe schele, au turnat metal, s-au luptat cu furtuni pe mare și pe uscat, au îmbânzit animale, au construit, au zburat, s-au luptat și, la sfârșitul zilei, au avut nevoie de o bere adevărată și de o țigară de foi. În timpul liber, s-au întreținut cu tot soiul de competiții sportive, de la aruncat bolovani și bușteni, la alergat și gimnastică, până la lupre, pugilat și pancrațiu.

Ce ne-ar mai plăcea să semănăm și noi cu ei! Ne trezim dimineața cu greu, bem o cafea, ne târâm până la birou, unde stăm liniștiți până seara, luptându-ne doar cu furtunile și greutățile din mintea noastră... și cu niște animale de modă mai recentă, la costum și cravată. La sfârșitul zilei, îngroziți de regimul de captivitate al vieții și de perspectiva măruntă, ne spunem în sine, cu glas de eroi legendari, că merităm, după atâta trudă, o bere radler light, alături de o țigară subțirică și mentolată.

N-o să ne facă rău, cu atât mai mult cu cât, la sfârșit de săptămână, mergem la sală. O sală de lux, cu jacuzzi, saună, programe de aerobic și echipament pentru antrenamentul de forță: niște superbe gantere de 0,5 kg, cauciucate, rotunjite, frumoase și foarte, foarte roz.
There was an error in this gadget